La Inălţarea Domnului

După Invierea Sa din morţi, Iisus Hristos Mantuitorul lumii S-a arătat timp de patruzeci de zile de mai multe ori, atat femeilor mironosiţe, cat şi iubiţilor şăi ucenici, incredinţandu-i că El este Fiul lui Dumnezeu, care s-a intrupat, a pătimit, a murit şi a inviat – pentru mantuirea lumii. Am fi dorit ca Inălţarea cu trupul de pe pămant la cer-care este şi ultima minune asupra propiei Sale persoane, la care asistă sfinţii apostoli-să ne fie relatată mai pe larg, insă, ea este prezentată foarte lacunar-doar de doi sfinţi evanghelişti. Sf. Evanghelist Marcu o prezintă in ultimul capitol al cărţii sale, intr-un singur verset, dar de o mare profunzime dogmatică: „Deci Domnul Iisus, după ce a vorbit cu ei, S-a inălţat la cer şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu” (Mc. 16,19). Sf. Evanghelist Luca prezintă ceva mai detaliat acest eveniment, in Evanghelia sa, in cap.24, 50,52 şi in Faptele Apostolilor 1,3-11. In evanghelie ni se spune că locul Inălţării Domnului a fost Muntele Măslinilor, langă satul Betania, aproape de Ierusalim, azi inglobat in acest oraş. In cartea Faptele Apostolilor acelaşi evanghelist aduce cateva completări, inclusiv aceea că Inălţarea a avut loc la patruzeci de zile după Inviere. Iisus fiind impreună cu Apostolii, le porunceşte să nu se depărteze de Ierusalim, ci „să aştepte făgăduinţa Tatălui”, adică trimiterea Duhului Sfant intru Care, vor fi botezaţi, şi Care le va da putere să-I fie martori pană la marginea pămantului”. şi, in timp ce rostea aceste cuvinte”S-a inălţat şi un nor L-a luat din ochii lor”(Fapt. 1,9). Doi bărbaţi in haine albe, adică doi ingeri, s-au apropiat de Apostoli şi le-a spus că:” Acest Iisus Care S-a inălţat de la voi la cer, aşa va şi veni, cum L-aţi văzut voi mergand la cer” -după care ucenicii s-au intors in Ierusalim. Inălţarea la cer s-a petrecut pe acelaşi munte, de pe care a inceput şi drumul suferinţelor lui Iisus. Prin inălţarea Sa la cer, Mantuitorul a fost reaşezat in slava Sa dumnezeiască, la dreapta Tatălui, cum Insuşi prezisese.
Praznicul Inălţării Domunui cu trupul de pe pămant la cer e prilej de bucurie şi nădejde neclintită in făgăduiţele Mantuitorului Iisus Hristos.