Parcă mijeşte a primăvară in Sălaj. N-aş vrea să fie o primăvară precum cea din „După melci” a lui Ion Barbu. O primăvară deşartă. Aş vrea să cred că noul anotimp care se arată la orizontul mai apropiat ori mai indepărtat (să nu uităm că suntem doar in ianuarie) musteşte de optimism. Spun asta pentru că ieşind ieri in judeţ, localităţile prin care am trecut semănau cu stupii in dezmorţire. Criza parcă a fost pentru moment dată uitării. Mai cu seamă in mediul rural, acolo unde truditorii gliei işi văd in tăcere de treburile lor, nădăjduind totuşi că vor veni vremuri mai bune pentru ei, pentru animalele lor, pentru recol-tele lor. Preţul graului şi al porumbului a inceput să crească, apropiindu-se de valoarea reală la care trebuie răsplătit cel ce a aruncat sămanţa sub brazdă. Vin zvonuri tot mai clare că in 2011 subvenţiile pe suprafaţă se vor apropia de valoa-rea celor din alte state comunitare. Multe pro-iecte pentru accesarea fondurilor europene vor prinde conturul realităţii in acest an. Să amintim doar că in Sălaj vor lua fiinţă şase noi ferme de porci, că se află in probe tehnologice o fabrică de nutreţuri concentrate că un abator de bovine şi porcine a trecut de stadiul de proiect. Spune o vorbă din bătrani că pe iarnă nu o mănancă lupul. Nu o mănancă, dar primăvara a inceput să-şi ceară drepturile. Colţul ierbii mijeşte. Şi zambetul ar trebui să mijească in colţul buzelor noastre. Să ne descreţim frunţile pentru o clipă sau mai multe şi să intrăm increzători in anotimpul care se iveşte de după nămeţi şi omături.