Omoara omule, omoara! Omoara lupii si caprioarele, ucide cainii si pisicile, ucide fiarele padurilor si vietuitoarele campiilor. Omoara-ti batranii bolnavi si costisitori si copiii handicapati si ai nimanui, ucide saracii fara bani de apa si mancare, apoi ucide bogatii cu masini si palate. Sapa adanc in pamant, omule, dupa aur si dinamite si omoara tot ce-ti sta in cale. Lupta pentru moarte ca si cum de moarte ar depinde viata ta. Lasa saliva sa-ti sclipeasca in coltul buzelor si caninii ca de fildes sa-ti straluceasca in soare. Potriveste-ti laturile, verifica fiarele custilor, cantareste otravurile, mangaie teava pustii. Apoi omoara. Ucide din nou. Fiindca tu, omule, esti specia dominanta pe aceasta planeta. Este in natura ta sa ucizi, asa cum in natura fluturelui este sa zboare spre lumina. Asa ca ucide! Fara teama de a-ti arde aripile, omoara si nu te opri nici daca va trebui sa ucizi alti oameni. Ucide-ti semenii, ia-le aurul, diamantele si petrolul. Ucide-ti visele copilariei, omule! Esti mare acum, ce nevoie ai mai avea de ele? Acum iti trebuie bani, aur si putere. Nu prietenia sincera a celuilalt, nu aerul curat al muntelui, ori briza racoroasa a marii. Asa ca ucide! Cu bani, aur si putere poti cumpara prietenia oricui, aerul oricarui munte si briza oricarei mari. Asa ca ucide! Arunca moarte in stanga si in dreapta, otraveste apele si aerul, apoi continua sa cauti bogatii, sapand galerii in pamant. Ascunde-te acolo de duhoarea mortii de desupra, justifica-ti crimele prin alte crime. Si nu mai ridica privirea spre cer fiindca locul tau e aici, in pamant, in groapa.