In ultimele săptămani subiectul cel mai la modă, şi nu vorbesc aici despre o crimă descusută de justiţiarul Dan Diaconescu, este reorganizarea administrativ- teritorială a ţării. Principalul partid de guvernămant şi-a propus iniţial să desfiinţeze cele 41 de judeţe şi să creeze opt judeţe mamut. Văzand că partenerii maghiari nu sunt de acord cu acest proiect, PDL a scos din buzunar un plan de rezervă, şi anume regionalizarea instituţiilor deconcentrate. Intr-adevăr, aparatul bugetar este supradimensionat şi birocraţia este in floare. Insă, guvernanţii „uită” că reorganiza-rea administrativă trebuie incepută inclusiv de la nivelul comunelor. In Sălaj există comune care au puţin peste 1000 de locuitori şi sunt compuse din două sate. O parte din aceste administraţii locale au buget doar pentru a plăti utilităţile comunei şi angajaţii primăriei, fără a le rămane bani de investiţii. De multe ori se tre-zesc că nu au bani să plătească curentul, de exemplu, şi trăiesc din mila Guvernului, pe spatele fondului de rezervă bugetară. Care este utilitatea unei comune cu o populaţie imbătranită de 1000 de locuitori, insă care are primărie, consiliul local şi o mulţime de funcţionari publici? Proiecte de lege pentru comasarea comunelor sub 3-5000 de locuitori au mai ajuns pe masa parla-mentarilor, dar nici unul nu a prins contur. Presiunile politice către parlamentari vin din teritoriu şi aceştia nu pot să voteze comasarea unor primării din cauză că organizaţiile comunale care i-au susţinut pentru a ajunge deputat sau senator le vor arăta obrazul. Dar nouă nu ne place să luăm taurul de coarne şi să facem o reformă administrativă „ca la carte”, ci mai degrabă facem o reformă de ochii lumii pentru a mai căpăta puţin capital politic şi voturi in campania electorală.