Dragi cititori, marile personalități care s-au perindat prin istorie și a căror sonoritate morală a marcat timpul și omul, au fost cei care au știut să raporteze rațiunea lor, munca și idealurile la planul de mântuire al lui Dumnezeu. Unul dintre aceste personaje de referință ale trecutului a fost împăratul Iustinian cel Mare, cel care este cinstit astăzi în calendarul ortodox.
Iustinian a fost un excepțional cunoscător al dreptului și istoriei Imperiului Roman, dar și un foarte bun teolog. El a trăit între anii 527 și 565 și a condus Imperiul Bizantin timp de 38 de ani, devenind unul dintre cei mai valoroși împărați bizantini. Legislația iustiniană a promovat creștinismul și a condamnat ereziiile vremurilor. În timpul domniei împăratului Iustinian au fost ridicate numeroase biserici, cea mai impresionantă fiind Catedrala Sfânta Sofia. Opera legislativă a lui Iustinian (Codul iustinian) și cea religioasă reprezintă o moștenire prețioasă pe care acesta a lăsat-o posterității. Preocupat mereu de liniștea bisericii, reformele pe care Iustinian le-a interprins au avut legătură și cu teritoriile românești.
Împăratul Iustinian a murit în luna noiembrie a anului 565.
Dragilor, împărați sau sclavi, mame sau soții, tineri sau copii, laici sau consacrați, toți suntem chemați, indiferent de spectrul existențial în care ne învârtim, să alcătuim etosul acestei lumi. Noi, oamenii, suntem personaj și persoană, prea des preocupați să ne compunem personajul decât să ne realizăm personalitatea. Să privim la acești strămoși exemplari și să înțelegem că singurul obstacol în calea noastră spre adevărata devenire morală suntem noi înșine.