Redacția
Sfanta Evanghelie din aceasta duminica ne aduce aminte ca noi nu suntem singuri, ci traim impreuna cu alti oameni, ca mantuirea noastra atarna in mare masura de atitudinea ce o avem fata de semenii nostri. De aici marea insemnatate a relatiilor de la om la om, a felului in care ne comportam unul fata de altul. Ne referim numai la relatia dintre individ si individ, facand abstractie de relatia dintre individ si societate, care ofera aspecte deosebite. Treapta cea mai de jos este: a da rau pentru bine, adica daca aproapele tau ti-a facut bine, tu sa-i faci rau. De exemplu: aproapele te-a aparat impotriva calomniatorilor, iar tu-l vorbesti de rau; aproapele te-a scapat dintr-o imprejurare grea, iar tu ii sapi groapa in ascuns; aproapele ti-a salvat viata, iar tu vrei sa-l ucizi. Aceasta purtare a fost condamnata intotdeauna. Nu exista nici o invatatura morala care sa aprobe rasplatirea binelui prin rau. A doua treapta este aceea a egalitatii: daca aproapele ti-a facut rau, sa-i rasplatesti cu rau, daca ti-a facut bine, sa-i rasplatesti cu bine. „Ochi pentru ochi, si dinte pentru dinte” zice legea Talionului, din Vechiul Testement. „Rau pentru rau, bine pentru bine” ziceau filozofii greci. Prietenului sa-i faci bine pentru ca ti-a facut bine, iar celui ce te-a vatamat sa-i faci rau. Trebuie sa recunoastem insa ca „a rasplati raul cu rau” nu izvoraste intotdeauna din simtul de dreptate, ci adeseori vine din pornirea patimasa de razbunare. De aceea Mantuitorul ne spune: Nu-i destul sa faci bine celui ce-ti face bine, sa iubesti pe cel ce te iubeste, ci „Iubiti pe vrajmasii vostri si faceti bine si dati cu imprumut, fara sa nadajduiti nimic in schimb, si rasplata voastra va fi multa si veti fi fiii Celui Preainalt!” Dupa interpretarea Sf. Apostol Pavel „sa nu te lasi biruit de rau, ci sa biruiesti raul cu bine” (Romani 12,21). De ce cere Mantuitorul acest lucru? Pentru ca Dumnezeu – Tatal „este bun si cu cei nemultumitori si cu cei rai”, dragostea Tatalui se revarsa nu numai spre fiii ascultarii, ci si spre fiul risipitor. Tatal face sa rasara soarele si peste cei rai si peste cei buni; El da binefacerile Sale tuturor. Asa trebuie sa fie si crestinul, care se socoteste urmator al Domnului, fiu dupa har al Celui Preainalt. Dragostea lui sa fie atotcuprinzatoare, sa faca bine si celor rai, nu numai celor buni. E drept, iubirea vrajmasului e o piatra grea de incercare pentru multi crestini. Din dusmanie si din ura, din vrajmasie si din invidie, au disparut atatea civilizatii, s-au daramat atatea cetati, s-au sters atatea urme de inteligenta umana, au ars ca pleava atatea eforturi de milenii si mai ales s-au distrus atatea vieti omenesti. Unii vor zice ca iubirea vrajmasului ar incuraja rautatea. Desigur, societatea are mijloace de a pedepsi pe cei care au pagubit-o, si aceasta pe buna dreptate, caci binele obstesc este superior binelui individual. Dar cand e vorba de relatia de la om la om, mai degraba incurajam rautatea, cand nu iertam, cand la un rau adaugam un alt rau. Domnul ne spune sa facem bine celor rai, nu pentru a-i intari in rautatea lor, ci pentru a-i converti, pentru a trezi in ei sentimente mai bune, si a-i intoarce de la rautate la bunatate. Iubirea nu e slabiciune, ci forta spirituala, care il innoieste pe om.
