Istoria și epicul Casei de copii ”Sf. Iosif” din Odorheiu Secuiesc

Cum faci oameni mari din 170 de copii defavorizați?

Dragi cititori, există locuri speciale pe care le vizitezi în viață și care-ți gravează adânc inima, care te transformă, care te urcă pe munți cu piscuri tăioase și-ți stârnesc ”înalte neliniști”, care-ți produc combustie interioară și te fac să-ți dorești mai mult…și mai bine!

Un astfel de loc a fost pentru mine Casa de copii ”Sf. Iosif” din Odorheiu Secuiesc despre care am auzit de multă vreme, atât din cadrul platformelor media, cât și din relatările prietenilor, însa abia acum câteva zile am reușit să o vizitez.

Sus pe coclauri de deal, în Odorheiu Secuiesc, un oraș liniștit străbătut de râul Târnava Mare, se întinde, pe un hectar de construcție, domeniul Casei ”Sf Iosif”- o structură care impresionează atât prin grandoarea proporțiilor, cât, mai ales, prin povestea extraordinară pe care o găzduiește și care depășeste cadrul realităților firești.

Casa ”Sf. Iosif” aparține Congregației ”Inimii Neprihănite a Mariei”, ordin monahal care a luat ființă în anul 1950 în beciurile Ministerului de Interne, în Biserica Greco-Catolică.

Acolo în beciurile ministerului era reținută și anchetată pentru mărturisirea credinței creștine, Sora Ionela Cotoi, ”instrumentul” fondării acestui ordin care are la bază o istorie de suferințe și persecuții abominabile în închisorile comuniste, evenimente ce sunt consemnate în arhivele Securității și ale Vaticanului. 

”Cobor din înaltul cerului pentru a fonda Congregația Inimii Neprihănite. Tu ești prima membră”, au fost cuvintele Maicii Domnului adresate, într-o revelație particulară, Sorei Ionela. În celula închisorii, acolo, în altitudinea durerii, Sora Ionela, această personalitate mistică de-o inteligență spirituală culminantă, așa cum a fost caracterizată, a cerut Fecioarei Maria darul unei case pentru a se îngriji de copiii aflați în suferință.

În mod providențial, după Revoluție, o asociație de bancheri elvețieni a donat casa Congregației ”Inimii Neprihănite”, o casă care numără 200 de camere, 375 de ferestre și 18 uși de acces. După doi ani de la primirea casei, timp în care bancherii din Elveția au trimis toate cele necesare pentru mobilarea clădirii, au început să sosească treptat și copiii, de peste tot din țară.

Pe lângă cei 170 de copii cu vârste între 3 și 18 ani care sunt în momentul de față acolo, mai sunt 65 de studenți în cinci centre universitare din țară, care au crescut în Casa ”Sf. Iosif” și au plecat să studieze, dar care revin în vacanțe.

Clădirea are amfiteatru cu 70 de locuri, sală de lectură, ateliere de creație, sală de limbi străine, bibliotecă, depozit de carte, sală de sport, cabinet stomatologic, cabinet de medicina familiei, sală de mese cu 148 de locuri, sală de protocol, bucătărie dotată cu electrocasnice, croitorie unde sunt confecționate uniformele copiilor, muzeu, grădiniță, livadă, pomi fructiferi, totul din donații de la oameni cu inimă mare.

Geniul administrării locului este fascinant: prin rotație, toți copiii, de la mai mic la mai mare și, desigur, după putințe, ajută surorile la servirea mesei, la bucătărie, la curățenie, la grădiniță. Casa ”Sf. Iosif” nu are femeie de serviciu, așa că totul se face împreună și din iubire. Există o bucătăreasă de luni până vineri, dar sâmbătă și duminică tot ei se organizează. Acesta este unul dintre ”secretele” casei, faptul că toți copiii sunt implicați și responsabilizați.

Toți au gratuit condițiile de a trăi și a învăța acolo. Călugărițele, 10 la număr, dintre care doar 5 active (restul sunt foarte în vârstă), se ocupă de educația spirituală și intelectuală a copiilor, fiecare călugăriță fiind specializată pe ceva: română, matematică, engleză, franceză, ca să-i poată ajuta la teme, însă toți frecventează zilnic cursurile liceului ”Marin Preda” din Odorheiu Secuiesc.

În inima casei se află o Capelă, și în fiecare zi toți acești copii se roagă Rozarul (o rugăciune compusă din Tatăl Nostru și Născătoare care meditează la viața lui Iisus Christos și a Maicii Domnului) și participă la Sfânta Liturghie, oficiată de preotul locului, iar seara iau parte la un program de discuții.

Printre ”copiii” Casei ”Sf Iosif” care și-au continuat drumul mai departe în viață se află asistenți medicali, medici, educatoare, profesori, ingineri, iar Sora Emilia, responsabila casei, îi enumeră pe toți, cu nume, cu povești de viață care mai de care mai dramatice, cu locul în care se află acum, cu profesii, ca și cum ar fi propriii copii, ceea ce și sunt.

”Scopul nostru este să-i educăm pe acești copii și să-i formăm pentru viață, să aibă cu toții meserii. În procent de  99% din copiii noștri ajung să-și ia Bac-ul, să aibă o vocație, să lucreze. Apoi se căsătoresc, le-am făcut nunți, am fost soacră mică și soacră mare, mamă și bunică”, împărtașește cu vocea tremurândă și ochii plini de lacrimi, Sora Emilia. 

Toate veniturile Casei ”Sf. Iosif” provin din donațiile care ajung acolo într-un mod excepțional. Uluitor este cum se întâmplă ca exact factura curentă care ar urma să fie plătită și care este așezată cu încredere totală pe altarul Capelei, să poată fi achitată cu o donație care se potrivește la virgulă cu suma din factură.

Dar cum reușesc, un mănunchi de 5 călugărițe, să formeze caractere, să lege răni, să încondeieze vise, să reconstruiască copilării, să zidească siguranță, stabilitate și continuitate? Și, mai ales, cum fac asta cu copii veniți din medii atât de dezumanizante? Cum? Când mulți dintre noi pare-se că nu reușim să ne strunim copiii și tinerii care cresc într-un ambient familial cu ”de toate”?

Sora Emilia, acest om de sacrificiu al locului, cu un simt al umorului neaoș și cu o abilitate grozavă de a exprima lucruri mari într-o manieră simplă, nu-și asumă nici un  merit pentru nimic, ci îndreaptă mereu atenția către Sursa reușitei proiectului: Parentingul lui Dumnezeu. Ea nu are nevoie să convingă pe nimeni de prezența reală a Mântuitorului și a Fecioarei Maria (despre care spune că este ”directoarea casei”) în realitățile cotidiene, fiindcă are dovezi reale și palpabile. Zeci de copii, zeci de vieți câștigate! Evenimente miraculoase, concrete,  zi de zi!

Dânsa recunoaște că nu este întotdeauna ușor și există multe și grele provocări, dar cu credință, cu rugăciune zilnică, cu iubire și îndelungă răbdare, cu Dumnezeu în centru, totul devine posibil! Stăpânită de o convingere de oțel, ea a exprimat importanța imperioasă a existenței unui loc spiritual, de rugăciune, atât în familie, cât și în centrele de plasament și unitățile de învățământ. Acesta este singurul ”sistem” care poate să învingă marasmul actual. Nu pot să nu mă întreb: ce-ar fi societatea de astăzi dacă s-ar conduce după acest tip de ”sistem”?

Ascultând istorisirile Sorei Emilia, îmi sparge tăcerea un plâns și-mi urc în cer furtuna de emoții. Nu ai cum să nu simți harul locului atâta timp cât ești acolo. Copiii de la Casa ”Sf. Iosif” par a fi diferiți față de alți copii. Sunt locuiți de lumină, au chipul senin, sunt veseli, liniștiți, respectuoși, recunoscători.

Da…e adevărat! Este o altă lume în această casă și trebuie să ne punem ”lentilele” supranaturale pentru a o putea privi, într-o societate  în care realitățile metafizice sunt scoase tot mai mult din ”programă”  pentru că ”nu trebuie să-L implicăm pe Dumnezeu în mediul profan, fiecare la locul lui”, iar religia ”nu are ce căuta în educația formală”, nu?

Povestea de la Odorheiu Secuiesc este o poveste de care toți avem nevoie și vă încurajez să treceți pragul acestui loc. Și, mai mult, să-i luăm exemplul!

Mulțumim lui Dumnezeu pentru acest proiect măreț pe care-l realizează prin aceste persoane atât de dăruite! Mulțumim călugărițelor de la Casa ”Sf. Iosif” și tuturor colaboratorilor lor, pentru tot ceea ce fac pentru copiii României!