Zalăul este recunoscut drept un oraş muncitoresc, cu o platformă industrială puternică ridicată de regimul comunist. Mişcarea muncitorească din Zalău are însă rădăcini mai adânci, ce încep din secolul al XIX-lea. Detalii despre mişcarea muncitorească din oraş am aflat din lucrarea “Zalău – un oraş la frontiera de nord-vest a Trasnilvaniei”, scrisă de Nicolae Gudea şi Valer Părău. 

În anul 1886, în Zalău sunt deja consemnate că funcţionează două asociaţii care oferă ajutor de înmormântare pentru muncitori, iar în 1890 calfele de cizmari înfiinţează la Zalău o breaslă şi elaborează statutul unei organizaţii muncitoreşti. Pe 15 iunie 1902, pe strada Crasnei la numărul 204 s-au întâlnit peste 100 de ţărani români şi unguri care au cerut guvernului de la Budapesta reforme democratice. Tot atunci s-a votat afilierea lor la Partidul Social Democrat din Ungaria cu scopul de a cere reprezentanţiilor de la conducere vot universal secret şi democratic. Un an mai târziu, PSDU Zalău a organizat o manifestaţie de stradă în care a cerut vot secret şi universal, dar şi libertatea cuvântului, libertatea presei şi reformă agrară. În 1904 are loc în oraş o adunare socialistă, iar un an mai târziu, într-o nouă adunare socialistă, unde au participat 300 de zălăuani s-a discutat şi s-a cerut rezolvarea principalelor revendicări ale oamenilor muncii. Pe 23 septembrie 1906 a avut loc o nouă adunare socialistă în centrul Zalăului, unde s-a cerut pământ pentru ţărani şi drept de vot. Un an mai târziu, primarul Zalăului a interzis o nouă mişcare socialistă, iar în 1908 pe 5 aprilie a avut loc o adunare stop_coloana a muncitorilor din construcţii, unde s-a dezbătut situaţia economică a oraşului, luând parte la manifestare 40 – 50 de muncitori. În 1920, mişcarea comunistă prinde rădăcini şi în Zalău, înfiinţându-se o secţie a Partidului Socialist din România – Zalău. Ideile socialiste au fost îmbrăţişate de zălăuani în centrele de industrie, după cum raporta în 1920 comisariatul de poliţie. În 1925, sindicatele socialiste din oraş, inclusiv tipografii, au început să serbeze ziua de 1 Mai. Un an mai târziu, în 1926, un bucureştean a fost expulzat în Zalău pentru activitate comunistă. El a pus în oraş bazele unei celule comuniste formate din trei persoane. În 1930, poliţia raporta activitate intensă pro comunistă în oraş, iar în ziarul Meseşul a apărut un anunţ în care Partidul Social Democrat din Zalău organiza o petrecere pentru a strânge banii necesari tipăririi unei reviste. În 1934 meseriaşii din Zalău adresează un memoriu către Ministerul Industriei şi Comreţului cu un text foarte radical, care arăta că în oraş circulă idei comuniste. Doi ani mai târziu, în mai 1936, s-a organzat la Zalău o mare adunare a muncitorilor viticoli şi zidari unde s-a discutat problema salariilor.
A venit Războiul Mondial. Apoi, ultima dată importantă este 11 martie 1948, când organizaţia Tineretului Progresist din Zalău a aderat la Uniunea Tineretului Muncitor.

Post Views: 56