Tânărul și îndrăgitul profesor de religie Ionuț Ciocmărean s-a stins din viață fulgerător, sâmbătă, 28 mai, în urma unui stop cardio-respirator. Ionuț avea doar 37 de ani și a predat religie în ultimii 10 ani copiilor cu nevoi speciale de la Centrele pentru Educație Incluzivă din Zalău și Șimleu Silvaniei. A reușit să atingă sufletele copiilor prin metodele sale de predare și să le fie un adevărat prieten și mentor. A organizat numeroase tabere, excursii și era apreciat pentru bunătatea și credința sa de toți cei care ajungeau să-l cunoască.

Sute de mesaje de condoleanțe și regrete pentru plecarea mult prea devreme și neașteptată a lui Ionuț au fost lansate pe rețele sociale…

”De azi, ne vei cânta de sus din cer cu îngerii și vei veghea asupra noastră. Rămân cu noi multe amintiri frumoase și clipe minunate petrecute împreună. Mulțumim Domnului că ai fost cu noi în cei 10 ani și am împărtășit împreună dragostea pentru copiii speciali. Drum lin spre cer, coleg și prieten drag!”, este mesajul Floricăi Pavel, directorul Centrului Școlar pentru Educație Insclusivă din Șimleul Silvaniei.

”Drum lin spre cer suflet blând și bun. Ai fost și vei rămâne mereu prietenul nostru drag CYOKY. Te vom păstra în rugăciunile noastre, iar pe părinți Dumnezeu să-i mângâie și să-i întărească. Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace, în corturile sfintilor să-l așeze și cu dreptii să-l numere”

Mult prea devreme ai plecat suflet blând și bun… Dar, Dumnezeu este Cel care toate le rânduiește și pe toate le împlinește dupa a Sa Voie. De acum încolo, vei fi un înger, printre Îngeri, slujind Lui Hristos și Maicii Sfinte, acolo, în veșnicie, așa cum ai făcut și în această viață! Bunul Dumnezeu să te ierte și să te odihnească în Împărăția Cerurilor, fratele nostru întru Hristos, Ionuț Ciocmarean, să te rânduiască în ceata bunilor Lui slujitori, iar Măicuța Sfântă, pe care ai iubit-o atât de mult, să te aibă sub Sfântul ei Acoperământ!”, este mesajul starețului Mănăstirii Voivodeni, Adrian Protos Acachie Irimiea.

sursă foto: Mănăstirea Voivodeni

”În momente ca acestea suntem tentați poate să ne întrebăm “de ce?”, însă profu’, sau Ciochi, cum îl “alintam” noi, a fost mult prea bun pentru lumea asta, iar Dumnezeu l-a vrut aproape de El. De aceea, plângem, dar zâmbim în același timp, pentru că așa ne-ai învățat, așa i-ai învățat pe copii, iar în amintirea noastră așa vei rămâne – ca omul, profesorul, prietenul nostru drag și vesel, iubitor de Dumnezeu și de oameni. Nimic nu poate să șteargă clipele și momentele frumoase prin care am trecut împreună, toate încununate de veselie, de bucurie, de dragoste. Îți mulțumim, Ciochi/profu’, pentru că ne-ai înseninat zilele, iar momentele petrecute alături de tine, taberele, întâlnirile noastre vor rămâne printre cele mai frumoase și mai speciale din viețile noastre. Amintirile acestea ne vor aduce întotdeauna o lacrimă de dor, dar mai ales zâmbete și surâsuri. Te iubim și te vom iubi mereu! Ai tăi, “beautifuli”!”, spune o altă prietenă și colegă a profului de religie.