La cativa kilometri spre sud de Nazaretul Galileii, se afla un orasel despre care nu se vorbeste nimic in Vechiul Testament, dar pe care Iisus L-a facut vestit prin o minune -una din cele mai mari- savarsita la portile lui. Este vorba de oraselul Nain. Pe cand Iisus- insotit de ucenici si imbulzit de multime- se apropia sa intre in oras, a intalnit un convoi de inmormantare. O biata vaduva isi petrecea la groapa pe unicul sau fiu, sfasiata de durere si insotita de parerile de rau a celor de fata. Mantuitorului I S-a facut mila de biata femeie. Sa fii vaduva, fara nici un ajutor moral, in aceasta lume rautacioasa, vicleana si plina de ipocrizie, este destula durere! Dar pe langa aceasta, sa mai pierzi si un copil si inca unicul copil, aceasta este culmea durerii! Mantuitorul vazand-o zdrobita si nemangaiata, S-a gandit fara indoiala, la ceea ce avea sa se intample mai tarziu cu insasi maica Sa, prin sufletul careia avea sa treaca o sabie tot asa de ascutita si o durere tot asa de mare. Convoiul fu oprit ,,Nu mai plange!”, zise Iisus vaduvei, apoi se atinse de racla deschisa si adresandu-se celui ce adormise somnul de veci, Ii zise:,,Tinere, scoala-te!”Tanarul s-a ridicat, a inceput sa vorbeasca, si revenindu-si in fire, fu indrumat spre maica sa, de catre Insusi Cel ce Il inviase. Iar norodul, cuprins de frica, dadea slava lui Dumnezeu, ca-l cereceteaza cu asemenea fapte minunate.
Intamplarea nu-i nici pilda, nici invatatura, ci o minune, un fapt mai presus de fire. Dar, ca de obicei, Iisus nu face minunea pentru minune, ci pentru un invatamant. Invierea tanarului din Nain este un alt exemplu de bunatate, o dovada de profund devotament, pe care Domnul o arata in fata nenorocirii omenesti. El n-a inviat pe tanar, pentru a-l reda desertaciunilor vietii, ci pentru a-l reda mamei spre a-i fi sprijin si mangaiere ,, si L-a dat pe el maicii sale”, precizeaza evanghelistul. Privind starea lumii de astazi, cu valul ingrozitor de pacate de moarte, de care se lasa inghitita, ni se impune imaginea unui imens convoi mortuar. Un convoi in care mortii nu sunt numai cei batrani, ci mai ales toti acei tineri care se arunca cu atata inconstienta in valul clocotitor al pacatelor. O imensa multime de tineri de astazi, care n-au auzit si nu vor sa auda de Hristos, umplu pana la refuz caile mortii! Ei, chipurile „isi traiesc viata”, caci asa ii insala iadul si-i face sa numeasca „viata” calea insasi a mortii! Singura speranta a parintilor acestor tineri, pentru readucerea la viata a copiilor lor, este o interventie minunata a lui Hristos. Spre El se indreapta strigatul si rugaciunea lor. Ca si atunci, la poarta cetatii Nain, Domnului ii este mila de mamele si tatii care-si plang cu adevarata sfasiere a inimii, copiii pierduti pe caile pacatului. O! Cu ce lacrimi, cu ce durere, trebuie sa ne rugam Domnului sa vina in Nainul lumii noastre, pentru ca mila si puterea Sa dumnezeiasca sa savarsasca minunea treziri la viata a tinerimii noastre!

Preot Gheorghe Cornea , Sfanta-Vinere Zalau

Post Views: 56