“Intru adormire lumea ai părăsit”
Adormirea Maicii Domnului sau Sfânta Marie Mare din 15 august este unul dintre praznicele cele mai alese, mai frumoase și mai apropiate de sufletul credincioșilor; este atât de drag credincioșilor, încât este așteptat cu multă bucurie și înălțare duhovnicească. Vreme de două săptămâni, credincioși de toate vârstele postesc cu evlavie după rânduiala bisericească, iar seară de seară, în biserici, participă la slujbele de o inegalabilă frumușețe și mângăiere sufletească ale Paraclisului Maicii Domnului. Pe cine cinstim noi în acest praznic, și nu doar în această zi? Pe aceea căreia îngerul Gavriil a fost trimis din cer să-i aducă vestea cea bună, că ea cea “Binecuvântată între femei”( Luca 1,28) a fost aleasă de Dumnezeu să-L nască pe “Fiul Celui Preaînalt”, pe “Fiul lui Dumnezeu” (Luca 1 32,35), pe Domnul și Mântuitorul Iisus Hristos. și, nu numai atât. De la peștera umilă a Betleemului și până la Crucea de pe dealul Golgotei Sfânta Fecioară Maria L-a însoțit pe Fiul ei pe toate drumurile țării Sfinte, luând parte la toate durerile și bucuriile oamenilor, începând cu prima minune a Fiului ei, făcută de altfel la rugămintea ei, la nunta din Cana Galileii. În timpul Răstignirii Mântuitorului, prin inima Maicii Domnului a trecut sabia durerii, după cum proorocise bătrânul Simeon la Templu. Văzând-o lângă cruce, Mântuitorul o încredințează purtării de grijă a Sf. Evanghelist Ioan, ucenicul cel iubit al Domnului. A doua parte a vieții pământești a Sfintei Fecioare o constitue Învierea Domnului, pe care L-a văzut înviat, înălțarea la care a fost martoră și Cincizecimea sau Rusaliile, când a luat ființă Biserica creștină; în timpul acestor evenimente Maica Domnului a rămas în mijlocul apostolilor, “petrecând în post și rugăcine cu apostolii, cu femeile mironosițe”. Când va veni vremea plecării ei din această viață, stop_coloana același înger Gavriil, care îi adusese vestea nașterii Mântuitorului, o înștiințează despre sfârșitul ei pământesc, care se va petrece în satul Ghetsimani, lângă Ierusalim. Tradiția Bisericii spune că Apostolii erau împrăștiați în toată lumea la propovăduire și au primit o chemare tainică: “Apostoli, de la margini adunându-vă în satul Ghetsimani, îngropați trupul meu”. Aduși în chip minunat, pe nori, apostolii, împreună cu mulțimea credincioșilor, ridică sicriul și, într-o procesiune impresionantă, duc trupul neînsuflețit al Maicii Domnului în mormântul din Ghetsimani, unde ceruse Sfînta Maică să fie înmormântată. Pe drum spre mormânt se auzeau nu numai cântările apostolilor și mulțimii de credincioși, ci se auzeau și cântări cerești. Tot după Tradiție, Apostolul Toma n-a putut fi prezent la îngroparea Maicii Domnului, iar după trei zile, venind și cerând să-i fie deschis mormântul, n-a mai găsit trupul ei, ci numai veșmintele ei cele de îngropare. Această înseamnă că Fiul Sfânt nu a îngăduit ca trupul care I-a dat viață să fie înghițit de putreziciune, ci a luat-o la Sine pe Maica Vieții. Troparul Adormirii- pe care îl cântăm cu aleasă evlavie- pune în relief întregul rol al Sfintei Fecioare Maria în iconomia mântuirii neamului omenesc, calitatea ei de mamă și de Fecioară: “Întru Naștere fecioria ai păzit, întru Adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la viață, fiind Maica Vieții, și cu rugăciunile tale izbăvește din moarte sufletele noastre”.
