Intelegem de ce Nicolae Ceausescu nu l-a iubit pe Maniu, dar nu-i de inteles ce au cu el acum autoritatile judetului

Un grup de patrioti au salvat judetul in 1968 si tot un grup de patrioti salveaza acum Casa Memoriala Iuliu Maniu

rn

“Intre cele doua razboaie, Salajul a fost unul din cele mai mari judete ale tarii si avea supranumele de ”judetul lui Maniu”. Dupa venirea tancurilor bolsevice care au adus cu ele, printre alte “binefaceri”, raioanele si regiunile, judetele au fost sterse de pe harta Romaniei.
In 1968, pe langa CC al PCR s-a infiintat o comisie care avea ca sarcina sa refaca harta tarii, revenindu-se la judete. Noua harta, in proiect provizoriu, a fost prezentata lui Ceausescu inspre analiza si aprobare. Ceausescu a privit-o lung, s-a rotit in jurul ei, dupa care a luat un creion rosu foarte gros si a facut un X mare peste judetul Salaj, admonestandu-l in acelasi timp pe presedintele comisiei, ”ce, ma, vreti sa-l inviati pe tradatorul de Maniu?”. Apoi s-a dat publicitatii noua harta administrativ- teritoriala a Romaniei, din care Salajul era lipsa.
Un grup de patrioti locali, printre care si eminentul profesor de istorie Ioachim Cabuz, de la care se cunosc aceste detalii, au sesizat absenta de pe harta a Salajului istoric; drept urmare, au conceput un memoriu in care au demonstrat cu argumente stiintifice si mai ales istorice ca absenta de pe harta Romaniei a judetului Salaj este o mare eroare. Memoriul, pe labirintice trasee, a ajuns pe biroul lui Ceausescu, si, culmea, acesta chiar l-a citit, dupa care l-a chemat pe presedintele comisiei si i-a spus ”pune, ma, pe harta si Salajul”.
Deci, Salajul lui Simion Barnutiu, Gheorghe Pop de Basesti, Iuliu Maniu si Corneliu Coposu a fost salvat din initiativa unor devotati patrioti locali, dar, trebuie sa recunoastem ca si prin complicitatea unor membri din CC (Comitetul Central al PCR – n.r.).

rn

"Alunga de la mine lenea, nestiinta si uitarea,
micimea de suflet si nesimtirea impietrita…”

rn

Acum o luna sau doua am citit intr-o publicatie salajeana despre o propunere a unui important slujitor al culturii salajene, care se referea la ridicarea in Zalau a unui monument al Marii Uniri, constituindu-se in punctul central al sarbatoririi Centenarului. Mareata propunere… dar cine sa o duca la indeplinire? Pai, noi nu am fost vrednici sa reabilitam casa lui Maniu, la care se lucreza de doi sau trei ani doar cu fonduri private, mobilizate de vrednicul parinte Cristian Borz. Am inteles ca pentru finantarea acestei reabilitari au fost inaintate catre decidentii judeteni nu mai putin de 6 memorii, toate primind un apasat refuz. Chiar este foarte greu de priceput cum pentru induplecarea lui Ceausescu a fost suficient un memoriu bine argumentat, iar la nivelul decidentilor salajeni, intr-o problema, totusi, minora din punct de vedere financiar, SASE memorii au ramas fara efect. Se motiveaza ca nu sunt bani. Bine ca pentru sporirea comfortului (luxului) dintr-o casa de oaspeti s-au putut cheltui aproximativ 1,5 milioane lei. Sa fim intelesi, nu spun ca acele cheltuieli de la casa de oaspeti nu trebuiau facute, dar, in acelasi timp, bunul simt imi spune ca, daca se dorea, si pentru casa lui Maniu se puteau gasi 100 de mii de lei, ceruti in memoriul nr. 6.
PS. Iuliu Maniu era un om foarte credincios; se ruga si dupa o rugaciune compusa de el pentru el. Iata un fragment din ea: ”…Alunga de la mine lenea, nestiinta si uitarea, micimea de suflet si nesimtirea impietrita…”