Intamplarile salajene din timpul evenimentelor din decembrie 1989

Revolutia – diversiune si dezinformari

rn

Procurorul Marian Lazar, de la Parchetul Militar, tocmai a anuntat luni ca au fost clarificate împrejurarile legate de fuga cuplului Ceausescu de pe sediul CC al PCR si a fost stabilita componenta comandamentului politico-militar care a preluat, în timp foarte scurt, dupa fuga presedintelui în exercitiu, puterea totala în România. Concluzia "fara echivoc" este ca în decembrie 1989 nu a existat vid de putere. Anchetatorii spun ca s-au edificat si cu privire la diversiunea militara, începând cu seara zilei de 22 decembrie 1989, care a fost "cauza principala a numeroaselor decese, vatamari corporale si distrugeri survenite". Prin dezinformari constante lansate prin intermediul TVR, Radiodifuziunii si mijloacelor militare de comunicatii, a fost instaurata la nivel national binecunoscuta psihoza terorista si este de asteptat ca viitoarele cercetari sa aduca lamuriri privind autorii diversiunii si eventualele complicitati în realizarea acesteia, a mai spus procurorul Marian Lazar.

rn

Dupa 28 de ani, revendicarile privitoare la evenimentele din decembrie 1989 sunt estompate de noile si gravele probleme cu care ne confruntam. Intram tot mai mult in zona de aduceri aminte si iesim din zona dezbaterii despre ce a fost atunci.

rn

Avem insa marturii inedite despre cum au decurs evenimentele in Salaj, care pot fi piese intersante din uriasul puzzle a ceea ce numim revolutie.
Zalauanul Mihai Inceu, care avea 37 de ani in decembrie 1989, ne relateaza ce a trait si ce a vazut in acele zile agitate, ca participant activ la evenimente, desi nu a fost recunoscut ca revolutionar. Are insa amintiri interesante pentru public despre starea de tensiune, deruta si haosul iscat in acele zile, cand orice persoana necunoscuta era suspectata de terorism.

rn

Virgil Magureanu a fost surprins
de evenimente la Zalau

rn

Mihai Inceu povesteste ca Virgil Magureanu era in zilele revolutiei in cladirea administrativa din Zalau, de unde a fost chemat la Bucuresti. Habar nu avea atunci cine este Virgil Magureanu, cel care, in 1990, prelua conducerea nou-infiintatului Serviciu Roman de Informatii. Si-a dat seama ca este o persoana importanta abia cand l-a revazut la televizor, in completul care i-a condamnat pe sotii Ceausescu si, ulterior, ca sef al SRI.
"”n data de 22 decembrie, dimineata, eram in biroul primei secretare si suna telefonul. Eu eram in incaperea de langa birou. Dar nu era nimeni in birou, si am raspuns la telefon. A zis "cu tovarasul Magureanu". Eu nu stiam cine e Magureanu. Intra Manaila in birou, a ridicat repede el telefonul si a zis "Da, sa traiti. E aici, cum sa nu, imediat". Pe la ora 17:30 – 18.00 a venit Ionescu, comandantul regimentului de aici, a inconjurat cladirea cu un pluton de soldatii inarmati si nu mai lasau pe nimeni sa intre. Si l-au trimis (pe Virgil Magureanu – n.r.) cu escorta militara pana la Cluj, la aeroport, de unde a plecat la Bucuresti. L-am recunoscut apoi la televizor", spune Mihai Inceu.
Oficial, in mai 1989, Virgil Magureanu fusese plasat sub domiciliu fortat la Focsani, fiind angajat ca muzeograf la Muzeul Judetean Vrancea, ca urmare a opozitiei fata de regimul Ceausescu.
La 25 decembrie 1989, Magureanu a participat la procesul sotilor Ceausescu de la Târgoviste. În perioada decembrie 1989 – martie 1990 este membru al CFSN si CPUN. La data de 26 martie 1990, prin Decretul nr. 181, Virgil Magureanu a fost numit în functia de director al SRI. A ocupat aceasta functie pana in 25 aprilie 1997, când a demisionat.
Virgil Magureanu le-a vorbit de altfel senatorilor din Comisia de studiere a evenimentelor din decembrie 1989 cum a fost la Zalau in zilele fierbinti din decembrie 1989.
"Joi seara am plecat (din Bucuresti – n.r.) (…) Ne-am pus la tren, si inca cu un consatean am plecat la Zalau. Deci, dimineata de vineri eram la Zalau si m-am dus sa cumpar niste carti (sef de librarii unul Achim) si la 11.30 s-a auzit de sinuciderea generalului Milea. Imediat dupa aceea am iesit cu un vraf de carti de acolo, ne-am mai dus pe la magazine cu nepotii nostri si in momentul ala am vazut un om care fugea foarte emotionat si facea niste semne dezordonate, nu prea putea vorbi. Era evident ca se afla sub un soc emotional si s-a luat nepotul meu dupa el si i-a spus ca a fugit Ceausescu. Atunci ne-am dus la un televizor undeva in oras, era multa lume la televizor, si a aparut Caramitru pe post. Atunci ne-am repezit acasa la nepoti, si au inceput sa apara la TV ceea ce s-a putut vedea in toata tara in 22. Si atunci am hotarat sa ma intorc la Bucuresti.
De altfel sotia mi-a spus: tu trebuie sa te intorci. Nu ca dorea ea sa ma intorc, dar stia ca asta va fi impulsul meu. Este singura legatura pe care o fac cu ce v-am povestit mai inainte. Pentru aa ea a fost intr-un fel victima impulsurilor mele. M-am dus la localul fostului comitet judetean si acolo era deja stransa lumea. Nici o legatura cu prezenta mea si faptul ca acolo nu s-a tras nici un foc este nu datorita faptului ca se afla Magureanu acolo, sunt speculatii absolut nefondate si grosolane. Era acolo un director de fabrica de condcatori emailati, Maier, unul dintre cei mai capabili directori pe care i-am cunoscut eu si el era seful consiliului care s-a consituit ad-hoc acolo. Si mi-a cerut sa vorbesc de la balcon. Eu m-am dus la ei sa le cer o masina sa pot pleca pana la Cluj, la tren, sperand sa fie un tren mai devreme, dar nu a fost decat un tren de noapte. Si le-am vorbit acelora de acolo si dupa aceea am plecat", le-a povestit Virgil Magureanu anchetatorilor, potrivit Newspad (15 decembrie 2015).

rn

Oamenii care au vorbit in 22 decembrie
din "balconul" din centrul Zalau

rn

“n Zalau, in 21 decembrie nu s-a intamplat nimic, isi aduce aminte Mihai Inceu. O zi mai tarziu, incurajati de evenimentele prezentate la TV si radio, de la Timisoara si Bucuresti, cativa zalauani s-au adunat in cladirea in care acum functioneaza Prefectura si Consiliul Judetean.
"”n 22 decembrie, dupa ce au vazut la televizor ce se intampla, oamenii s-au adunat, mai multi cetateni, la Consiliul Judetean, unde s-a format Comitetul Judetean de initiativa. Din acest comitet au facut parte preotul Ghiurco Ioan, Maior, Grad Cornel, Horvat Florin, Matei Alexandru, Mesesan Eugen – avocat, Manaila Teodor, Teglas Eugen, ofiterul Stetca, Barabos Ioan, Nasaudean Victor, Barbulovici, Nistor Nicolae, Muresan Ioan, Sabou Andrei. Toti au luat cuvantul la balcon, in centrul Zalaului", spune Mihai Inceu.

rn

Soldatii au tras in "teroristul" care mergea
… la Salatig dupa cozonac pentru sarbatori

rn

Mihai Inceu are o amintire cu aspect tragicomic despre singurul "terorist" din Zalau pe care era cat pe ce sa-l vada si mort.
"Era sa avem un terorist, un coleg de serviciu, care mergea cu masina la parinti, in Salatig. Mergea acasa sa-si aduca bunatati pentru sarbatori. L-au oprit soldatii pe pasarela, inspre gara. I-au facut semn sa opreasca pe pod, dar el a luat-o spre Jibou, sa mearga inspre Cehu. Nu a oprit ca nu i-a vazut. Au tras cu armele dupa el, crezand ca e terorist. Va dati seama cat erau de speriati si ce haos era. Toti erau suspecti", isi aminteste zalauanul.

rn

 Cu camionul cu gem, la un pas de moarte, prin haosul din tara

rn

Toata lumea tragea in toata lumea si cine era la indemana era luat la bataie

rn

“n 23 decembrie 1989, Mihai Inceu a participat la un transport de alimente de la Zalau la Bucuresti, cu un camion, alaturi de alti trei colegi de la fosta fabrica Emailati, Fechete Cornel, Jimboreanu Ioan si Fazekas, care s-au oferit voluntari. Zalauanul ne-a aratat si docuemntele pe care le-a primit pentru insotirea transportului.
"A sunat Manaila Ioan la fabrica (fostul Emailati). Era atunci seful Garzilor Patriotice pe judet. Fabrica se inchidea pentru ca ne-au dat liber de Craciun. Eram la birou la director, cand a solicitat niste voluntari sa mearga la Bucuresti, sa duca ajutoare, pentru ca stiam ca acolo au murit oameni, ca e saracie. Au adus de la ILF o masina frigorifica cu remorca, incarcata cu alimente, in fata la Porolissum, cu drapele in fata. Noi nu am stiut atunci ce ducem. Abia cand ne-am intors am aflat ca s-a trimis gem de maciese, conserve, si alte alimente ce se fabricau la ILF. Eram imbracati de garzi. Ne-au dat si arme de la Romtelecom.
La intrare in Turda, ningea. Ne-am oprit sa ne facem nevoile. Cand am iesit din masina, ne trezim cu niste proiectoare mari pe noi. Erau tancuri cu soldati. Ne-au luat la bataie. Soldatii dadeau cu patul pustii in noi, crezand ca suntem teroristi. Le-am spus ca sustem revolutionari, dar nu ne-au crezut. Am avut noroc cu maiorul care ne-a vazut carabinele si a zis ca nu putem fi teroristi cu carabine.
Dupa incidentul din Turda, am inceput sa pierdem din entuziasm si ne-am ascuns buletinele. Era o nebunie. Foarte multe evenimente s-au petrecut din haosul care era atunci. “n Luna (judetul Cluj – n.r.) am vazut un copil de 5 ani cu pusca in mana si seful de post cu bata in mana. Ne-a oprit. Au coborat dintr-o Dacia rosie si au tras cu mitraliera dupa noi.
“n Brasov, m-a impresionat entuziastmul celor de la Garzi Patriotice. Erau puse borduri serpuite de catre tineri din Garzile Patriotice. Stateau pe marginea drumului cu pari in mana. “n Brasov se tragea cu arma. Acolo au murit oameni si se auzea cum se tragea cu arma.
Pe Valea Prahovei, un capitan a anuntat ca l-au prins pe Ceausecu. Ne-a rugat sa-i dam un drapel.
Cand am ajuns cu alimentele la Bucresti, ne-a trimis la depozitul militar. Nu ne-au lasat sa trecem prin fata Ministerului Apararii Nationale, pentru ca era pe jos impuscat colonelul Trosca, si spuneau ca e terorist (fostul sef al Uniunii Speciale de Lupta Antiterorista (USLA) – n.r.). Cand sa descarcam camionul nostru, omul ne arata depozitele. Erau pline, gemeau de alimente. Am zis, cum, noi am venit de la Zalau cu ajutoare? Si-au batut joc de noi. Ne-a spus ca de o luna si jumatate n-au fost lasati sa scoata alimente din depozite.
Ne-am intors inapoi. Cand ajungem la Bradet – eram fericiti ca am ajuns acasa, teferi, dupa cate am trecut – in dreptul zonei in care se faceau sarbatorile campenesti ne opresc doua tanchete. Ies soldatii cu armele in mana si erau sa ne nenoroceasca, aici, acasa. Strigau la noi, ne imobilizeaza, gata sa ne nenoroceasca. “l vad pe Gusti Chendea, comandantul Garzilor Patriotice la nivel de municipiu. Nu mi-am amintit cum il cheama, ca ne stiam, ca aveau activitati pe la noi pe la fabrica. Stiam de la ofiterii Centrului Militar Judetean ca il porecleau Napoleon. I-am zis "mai Napoleon, suntem noi, de aici din Zalau", si asta ne-a fost salvarea", povesteste Mihai Inceu.

rn

Salajul are cinci martiri,
tineri soldati in termen

rn

Cinci salajeni si-au pierdut viata la revolutie. Erau soldati in termen si se aflau în mai multe orase din tara, in decembrie 1989. Sergiu Butuza, din Ileanda, a fost împuscat în coloana vertebrala la Bucuresti, în zona Salii Palatului. Nagy Samuel, din Salatig, împuscat mortal la Braila, unde era militar în termen. Vasile Lobont, din Stîrciu, împuscat la Sibiu, unde era angajat civil al Militiei. Ioan Poptelecan, din Gâlgau, împuscat la Resita. Craciun Rus, din Sângeorgiu de Meses, împuscat în curtea unei unitati militare din Turda.