Întâmpinarea Domnului în Templu

”Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor; lumină spre descoperirea neamurilor şi slava poporului Tău Israel” (Luca 2, 29-32).

Ziua bună, dragi cititori!

Astăzi biserica de rit bizantin și latin sărbătorește Întâmpinarea Domnului în Templul din Ierusalim. Această sărbătoare, ce cade la 40 de zile de la nașterea lui Iisus, se ținea la Ierusalim cel puțin de la începutul secolului al V-lea. La Roma a fost introdusă în jurul anului 650.

Conținutul sărbătorii se referă la prezentarea pruncului Iisus în Templu, după cum arată denumirea apuseană (de după 1960) a sărbătorii: “Prezentarea Domnului”.

Astăzi dragilor, Mesia vine în templul său și se întâlnește cu poporul lui Dumnezeu din Vechiul Testament, reprezentat de Simeon și Ana.

Evanghelia îl prezintă pe Simeon ca un om simplu, ”drept și evlavios” și iată că între toți oamenii care se aflau în templu în acea zi, doar Simeon l-a recunoscut pe Hristos. Datorită curăției inimii sale și a credinței puternice, Simeon a primit darul darurilor care prețuia mai mult decât însuși viața și asta i-a fost de ajuns…”acum slobozește pe robul Tău în pace..”. Unde l-a recunoscut Simeon pe Hristos? La prezentarea Sa în Templu. Unde ar trebui să-l întâlnim și noi astăzi pe Hristos în plinatatea Sa? La frângerea pâinii și împărțirea vinului, la prezentarea jerfei Sale supreme în Templu, în Biserica de astăzi. Templul, biserica, de la începuturile sale, nu a fost o dorință a oamenilor ci a lui Dumnezeu. Sfânta Sfintelor care găzduia Chivotul Legămantului, tablele legii date lui Moise, mana din deșert, erau legământul lui Dumnezeu cu umanitatea, locul de închinare, de jertfire, de adorare, care se desăvârșeșesc în noul legământ prin jertfa suprema a lui Hristos, prezentarea sa în Templul nou, Euharistia, apogeul celebrării liturgice. Fundamentul bisericii este veșnic sacru, sacramentele sale își păstrează valoarea, chiar dacă oamenii s-au înstrainat și au rătăcit în misiunea lor, oare nu și mulți dintre noi nu am facut la fel cu însărcinările pe care le-am primit? Biserica este plină de oameni care greșesc dar esența și rostul ei rămane sfânt.

Astăzi este sărbătoarea marii întâlniri, o sărbătoare a curăției și credinței, zi în care creștinul nu trebuie să se priveze de demnitatea de a-L recunoaște pe Hristos care dorește să i se dezvăluie viu și etern în biserica Sa. Doar întâlnirea privirii noastre cu privirea Lui ne poate conduce la a trăi experiența transfigurării. Să nu ne lipsim de comorile spirituale ce zac în biserică, să nu adoptăm o viziune secularizată asupra lumii!

În final, vă împărtășesc un fragment din lucrarea romancierului român Virgil Gheorghiu, intitulată ”De la al 25-lea ceas la momentul eternității”, unde este descrisă experiența unui copil care privește cu stupoare transfigurarea lumii după momentul ”întâlnirii din templu”:

”…era după Sfânta Liturghie. Priveam oamenii satului, care ieșeau din biserică. Toată lumea părea transfigurată, dezbrăcată de orice preocupare terestră, sfințită. Și mai mult decât sfințită: îndumnezeită. Stiam de ce toate fetele erau frumoase și de ce toate privirile erau iluminate. Căci femeile diforme erau frumoase. Cei doi tăietori de lemne în pădure purtau pe obrajii și pe frunțile lor lumini asemănătoare aureolelor sfinților. Copiii erau ca niște îngeri. Îeșind de la Sfânta Liturghie, toți bărbații și toate femeile satului nostru erau teofori, adică Purtători de Dumnezeu. Carnea lor era îndumnezeită, făra greutate sau volum, era transfigurată de lumina Duhului divin.”

Așadar dragilor, să ieșim astăzi cu toții în întâmpinarea Domnului, să ne curațim inima și conștiința pentru a-L putea recunoaște cu ochii credinței pe Cel care trece printre noi!

O sărbătoare binecuvântată!