La patruzeci de zile dupa Nasterea dupa trup a Domnului, Sfânta Fecioara si batrânul Iosif au luat pe Pruncul Iisus si s-au dus la Templul din Ierusalim pentru a-L închina Domnului, si apoi a-L rascumpara si a plini toate cele rânduite pentru curatirea Maicii Sale. Potrivit Legii iudaice, orice femeie, la patruzeci de zile dupa nastere, trebuia sa se prezinte la Templu ca sa primeasca curatirea prin rugaciunea preotului. Pentru aceasta, ea trebuia sa aduca ca dar „un miel…si un pui de porumbel sau o turturea, ca jertfa pentru pacat, iar daca mamei pruncului nu-i da mâna sa aduca un miel, sa aduca atunci doua turturele sau doi pui de porumbel”(Levitic 12,6-8). De asemenea, tot cu acest prilej era rînduiala ca fiecare nou-nascut de parte barbateasca sa fie închinat Domnului în amintirea eliberarii evreilor din robia egipteana. Sfânta Maica si dreptul Iosif, venind cu Pruncul Iisus, împlinesc aceasta rânduiala „plinind toate dupa legea lui Moise”. Pe lânga aceasta, atunci si acolo, s-au petrecut si alte lucruri minunate. Era de fata un „om drept” cu numele Simeon, care-potivit unei traditii- era unul din cei saptezeci de barbati învatati care pe vremea lui Ptolomeu Filadelful au primit sarcina sa traduca Sfânta Scriptura a Vechiului Testament din limba ebraica în limba greaca. „Lui i se vestise de catre Duhul Sfânt ca nu va vedea moartea pâna ce nu va vedea pe Hristosul Domnului”. si venind în Templu tocmai când parintii au adus pe Pruncul Iisus sa plineasca pentru El dupa obiceiul legii, i s-a deschis inima si cu puterea mintii a cunoscut taina mântuirii, a vazut în bratele neprihanitei Fecioare pe Pruncul cel mult asteptat, pe Însusi Fiul lui Dumnezeu. Cuprins de un simtamânt tainic, acesta s-a apropiat de Maica Domnului, a luat în brate pruncul,stop_coloanaexclamând: „Acum, slobozeste pe robul Tau, Stapâne, dupa cuvântul Tau în pace, ca vazura ochii mei mântuirea Ta, Pe care ai gatit-o înaintea fetei tuturor popoarelor, Lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau Israel”. În cuvinte simple si putine, dar de un sens adânc si de o frumusete negraita, asemenea marilor profeti ai Vechiului Testament, el vesteste misiunea Fiului lui Dumnezeu în lume. si o femeie vaduva, proorocita Ana, a recunoscut în Pruncul din bratele Maicii Domnului, pe Mântuitorul lumii.
Privind acum cu ochii mintii si ai inimii la acest minunat eveniment din istoria mântuirii, ne întrebam: Oare, noi, cei de azi, putem sa-L întâmpinam si sa-L primim pe Mântuitorul Iisus Hristos asa cum L-au primit si întâmpinat Dreptul Simeon si proorocita Ana? Desigur. Sunt nenumarate cai prin care noi putem iesi întru întâmpinarea Domnului si putem primi pe Hristos în inima noastra. Fiind Dumnezeu adevarat si Om adevarat, El este pretutindeni si întregul univers se face mesager al maretiei Lui. Întâlnirea cu Hristos o putem face si atunci când cercetam si mângâiem pe un bolnav, ajutam pe un sarac, îndreptam pe un pacatos sau savârsim o fapta buna fata de semenii nostri