Ieri s-a sărbătorit ziua mondială a drepturilor consumatorilor. Ziua în care se împart fluturași în care suntem îndemnați să citim etichetele, dar mai mult, să știm ce trebuie să conțină ele, să verificăm dacă produsele sunt sau nu expirate, să știm că putem să le returnăm pe cele pe care le-am primit defecte ori s-au defectat în perioada de garanție, să știm să citim contractele de credit și să știm fiecare ce comisioane ar trebui să se aplice și care nu, să știm care e ordinea corectă a monedelor pe afișul cu prețurile de la casa de schimb valutar, să știm să verificăm dacă o butelie este sigură sau nu și multe altele. Pe scurt, ar trebui să studiem atâta legislație încât să nu ne poată prosti nici un comerciant iscusit, și am putea inclusiv să primim și diplomă de comisari în protecția consumatorilor. Asta pentru că statul ne dă drepturi și ne pune să ni le apărăm cu pumnii noștri. Instituției care se numește Protecția Consumatorilor și care ar trebui să se asigure că clienții plătesc prețul corect la piață și nu sunt înșelați i se dă dreptul de a angaja 3 – 4 oameni la un județ stop_coloana cu 5.000 de firme, cum este Sălajul, pe salarii de 2 lei. Tot el, statul, ne bagă pe gât Loteria Bonurilor Fiscale și pune afișe la fiecare unitate obligată să aibă casă de marcat cu modul în care să dăm banii și să primim în același timp bonul fiscal, învățându-ne să furăm bunul dacă nu primim bon fiscal, sau dacă nu vrem să furăm, să anunțăm agenții fiscali și să stăm acolo până vin ei și ne iau declarații. Cam așa își protejează statul român contribuabilii, punându-i să se descurce singuri în orice împrejurare, chiar și acolo unde legile ar trebui să-i protejeze de abuzuri.

Post Views: 58