Redacția
In perioada de repaus a pomilor fructiferi, scaderea temperaturii sub limita de rezistenta
a speciilor are efecte negative, concretizate in pierderi de muguri de rod, care in mod cert diminueaza productia de fructe. In functie de specie, soi, temperatura, umiditate si zona ecologica pomii pot intra in repaus la sfarsitul lunii octombrie sau inceputul lui noiembrie.
Pierderi la productii, dar si la pomi
In anii in care gerurile puternice pot surveni in luna decembrie sau chiar noiembrie, exista pericolul ca la pomii nepregatiti pentru intrarea in iarna sa inghete mugurii sau chiar lastarii anuali. Adesea se inregistreaza pierderea mugurilor de rod in procente mari si chiar pieirea prematura a pomilor, la speciile cais si piersic cu precadere, urmate de prun, cires, mar, par. O buna amplasae a plantatiilor pomicole, in functie de zona, dar si de regimul termic al acesteia, precum si ale-gerea cu grija a soiurilor mai rezistente la ger si iernare, pot dimunua din efectele pagubelor cauzate de ger. E bine ca la stabilirea noilor plantatii sa cunoastem data aparitiei primelor brume si a ingheturilor foarte tarzii din zona respectiva.
Caisul, piersicul si nectarinul in topul sensibilitatii
La specia cais, rezis-tenta maxima la inghet o inregistreaza mugurii florifei in prima faza a repa-usului adanc. Acestia re-zista pana la mnus 14 grade Celsius in luna noiembrie, eventual inceputul lunii decembrie, iar spre sfarsitul acestei perioade pana la minus 22 sau -25 de grade Celsius, in a doua parte a lunii decembrie si in unii ani, prima parte a lunii ianu-arie. la piersic si nectarin, primele brunficari ale mugurilor pot fi semnalate imediat dupa caderea frunzelor, mai ales cand vin geruri breste, la sfarsitul lui octombrie si inceputul lui noiembrie. In cazul in care temperaturile scad treptat si pomii sunt deja in repausul adanc, mugurii de rod pot rezista, in functie de soi, pana la minus 23, minus 24 de grade Celsius. Mugurii situati la varful ramurilor de rod cu lungimi ce depasesc 60-70 de centimetri prezinta o rezistenta marita fata de cei aflati la mijlocul ramurilor si de cei de pe formatiunile fructifere mai scurte (salbe)
Samburoasele
La prun, s-a constatat o corelatie pozitiva intre rezistenta mugurilor la ger si precocitatea caderii frunzelor. Soiurile cu intrare tarzie in repaus pot fi afectate de scaderea brusca a temperaturilor, devreme, in toamna. Speciile de mar si par sunt mai adaptate la temperaturile din timpul iernii. Daca, insa, la evolutia temperaturii se mai adauga si gheata, care poate persiste pe ramuri mai multe zile, in unele cazuri chiar sapramani, pericolul pieirii mugurilor de rod este mult mai accentuat. Sensibilitatea cea mai mare o au organele florale in faza infloritului deplin si in cea de crestere a fructelor tinere, abia formate, cand de alfel se produc si si pagube insemnate la cea mai mica scadere de temperatura sub limitele speciei. Ciresul si visinul manifesta o rezistenta relativ mai mare fata de frig si iernare, comparativ cu caisul si piersicul, putand fi cultivate intr-un areal ma extins. La visin, mugurii de rod aflati intr-un grad mai inaintat de diferentiere pot fi afectati de temperaturile ne-gative de la inceputul iernii. La arbustii fructiferi si capsun, cea mai mare importanta in rezistenta la tempe-raturile scazut din perioada de repaus o prezinta calirea pentru iernare a organelor de rod.
