N-a fost nevoie decat de un an si sapte luni pentru ca acest guvern in frunte cu entuziastul premier sa realizeze ca nu mai sunt bani in visteria statului, ca avem o mare cadere in ceea ce inseamna veniturile bugetare, cu aproximativ patru miliarde de lei fata de nivelul estimat la inceputul anului. Iar daca primul-ministru este surprins sau trezit la realitate, ca de fiecare data de cifrele macroeconomice, ministul economiei Andrei Gerea il linisteste pe seful guvernului spunandu-i ca „suntem in fata unei rectificari bugetare negative si prin faptul ca, probabil, la momentul constructiei bugetului pe anul acesta am fost un pic mai optimisti”. Intre timp, cetatenii asista neputinciosi la discutii si conflicte interminabile de pasare a responsabilitatilor intre politicieni responsabili de actul guvernarii, care primesc noi informatii referitoare la introducerea de noi biruri, dar afla totodata ca nu sunt bani pentru spitale, drumuri, scoli, iar puterea de cumparare scade vizibil. Sunt cetateni care asteapta de la cei care-i conduc si carora le-au oferit votul sa le vorbeasca despre proiecte importante pentru aceasta tara, care ar asigura un viitor frumos, onorabil, oricarui cetatean de pe plaiul mioritic. Sunt aceiasi cetateni care asista neputinciosi la griparea lenta a motorului economiei si, odata cu el, a statului, prin cresterea numarului firmelor intrate in insolventa, prin scaderea profiturilor in mediul privat, prin scaderea procentului investitiilor straine in tara noastra si, prin urmare, prin cresterea somajului. Din pacate pentru toti cetatenii acestei tari, aceste rezolvari ale problemelor, oferite de politicienii de la putere, nu vor reprezenta decat un tsunami economic care va afecta structura economica a sta-tului roman pe mai multi ani. Toate acestea, in conditiile in care detinatorul puterii suverane, poporul, indura si rabda.