Joi, 9 iunie, la ora 18.00, Casa de Cultură a Sindicatelor din Zalău va găzdui o nouă ședință a Cenaclului literar „Silvania”. În cadrul evenimentului, Daniel Săuca, poet, editor, publicist, redactor-şef al revistei Caiete Silvane, manager al Centrului de Cultură și Artă al judeului Sălaj, va prezenta placheta sa recent apărută, „Încet, foarte încet” (Editura „Școala Ardeleană”, Cluj-Napoca, 2022). Cartea va fi prezentată și în 24 iunie 2022 la filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România, în cadrul unei întâlniri având în prim-plan scriitorii sălăjeni, precum și în Spania, în comunitatea românescă din Madrid, în perioada 14-19 iunie.

„Scrisul poetic mai nou al lui Daniel Săuca, cel din Încet, foarte încet, e apăsat de toate fantasmele realității, care vin să locuiască nepașnic în mintea unui om perpetuu încordat și, pe deasupra, ziarist. Șobolanul și șarpele vor fi prezențe recurente și alarmante. În câteva poeme, versurile sunt sacadate și, în mare parte, asintactice, arătând cu degetul acuzator spre lucrurile din preajmă. Autorul descântă, la modul poetic, obiectele fizice, doar enumerându-le, precum un personaj al lui Gide. Ajunge astfel la un soi de jurnal, din care cronologia e absentă, înlocuită fiind cu o formă specială de timp: așteptarea. Încet, foarte încet cuprinde o poezie grea, nu doar de sens, ci și de viață care se întâmplă”, consideră scriitorul Viorel Mureșan.

„Toate textele din această plachetă au fost publicate în reviste şi în cărţi din 2012 încoace, anul apariţiei Clopotelor raiului. Le-am rânduit aici pentru a marca distinct o parte din traseul meu literar din ultimii ani, mai precis cel poetic. Poezii, aşa cum s-a remarcat, conţin şi paginile volumelor La centru, prin nord-vest (2015) şi Leprozar. Gânduri de zi şi de moarte (2020). Antologia de faţă cuprinde şi versuri, meditaţii lirice din amintitele lucrări, la fel din antologia bilingvă Primăvara Poeziei – A Költészet Tavasza (2013-2022). Titlul dă socoteală de lenea mea în ceea ce priveşte scrierea poeziei (am mărturisit cândva că scriu foarte greu versuri, dar, cred, până la urmă principala vinovată e lenea). Pe de altă parte, Încet, foarte încet e, în opinia mea, şi o dare de seamă poetică despre creaţia divină, aflată într-o continuă desfăşurare”, spune Daniel Săuca.

Post Views: 132