Inceputurile invatamantului din Zalau – secolele XVI – XVIII
Despre scolile din Zalau si despre mediul de educare a cetatenilor orasului exista o sumedenie de date care atesta evolutia invatamantului in oras.
Prima scoala din Zalau a luat nastere dupa reforma religioasa din 1545. Din 1571 exista un document care-l aminteste pe notarul Petrus, numit si litteratus. Cinci ani mai tarziu, in 1576, un document din oras il aminteste pe Zilahi Janos, un alt litteratus care primeste o danie. În 1596, un alt document il aminteste pe Zilahi Marton Deak, un alt litteratus care primeste de la Sigismund Bathory, principele Transilvaniei, eliberarea din iobagie, devenind nemes. El primeste si o casa in Zalau. În 1609, un document aminteste ca in Zalau erau 143 de iobagi, fiecare cu denumirea meseriei pe care o are, iar doi din ei purtau epitetul de litteratus. Din 1616, in Zalau functioneaza o scoala latineasca. Registrul matricol al scolii incepe abia din 1646, iar din 1678 se cunosc patronii scolii. Unul dintre patronii scolii a fost Mihali Apaffi (1660 – 1690), principe al Transilvaniei. Acesta a dispus ca invatatorului din Zalau sa i se plateasca 50 de florini pe an din impozitul platit de orasul Cluj. Dupa moartea principelui, stop_coloana acest ajutor a fost suspendat, iar invatatorul era platit de biserica locala. Abia in 1682, datorita donatiilor principelui Transilvaniei, personalul didactic de la scoala latina din Zalau s-a consolidat. Abia din anul 1821 scoala latineasca s-a mutat intr-o cladire mai spatioasa, in centrul orasului, unde functioneaza astazi Colegiul National Silvania.
Cea mai veche scoala din Zalau a fost o constructie din lemn, ea fiind distrusa de un incendiu din anul 1703, cand mare parte din oras a fost distrus. Dupa incendiu, mai mult timp, cursurile din oras nu s-au mai tinut. Cladirea a fost insa reconstruita din fundatie. În anul 1751, dupa sfintirea bisericii Catolice din Zalau, a luat nastere si o scoala de confesiune catolica.
