Au trecut zilele praznicului Luminii, pentru care ne-am pregatit cu mare sarg fiecare. Am alergat in stanga si-n dreapta sa facem cumparaturi, pana in ultima zi, am dereticat si gatit de parca ar fi venit la masa presedintele Americii. Ne-am si impartasit din Sfintele Taine si mai apoi am luat din Lumina Sfanta a Invierii. Am dat din coate si ne-am luat portia de Paste de la biserica, pentru ca apoi sa incepem ospatul. Uitand pentru putin timp de temerile, grijile, ori de umbra crucii personale. Am trecut insa de aceasta zi, in care multi am mimat evlavia si am pretins ca suntem patrunsi de duhul sarbatorii, pentru a redeveni asa cum suntem de fapt. Ne-am reintors de la Lumina, la lupta de fiecare zi, la viata ce abunda in ofertele intunericului, doar cu o singura parere de rau dupa zilele de huzur, dupa iluzia de vacanta. Pana la anul, multi dintre noi, asa zisii crestini, in goana dupa prioritatile materiale vom uita de judecarea Mielului nevinovat, de patimile, rastignirea, moartea, plangerile si Invierea Mantuitorului, imbracand vesmintele celor care l-au batjocorit pe Fiul lui Dumnezeu. Vom fi din nou biruiti de conflicte, rautati, saracie, uitand de ce a murit Iisus Hristos si rastignindu-L in fiecare zi prin faptele noastre pe cel care ar fi trebuit sa ne fie oaspete vesnic in inimi si constiinta. Dar cum omul este mai mult rob al celor pamantesti, al slabiciunilor, imperfectiunilor, lasitatilor, si cum constiinta lui functioneaza doar din anumite considerente sau doar in anumite momente de ce ne-am mira ca acest praznic a fost doar o bucurie trecatoare? Sau doar un vesmant de sarbatoare purtat de omul de azi pentru ca asa fac si altii, pentru ca da bine, sau doar pentru ca biserica e un prilej de delectare, dupa care robii lumii isi reiau cursul vietii cu patimi nestavilite si preocupari frivole, acasa sau la serviciu.

Post Views: 69