Exista o categorie de cetateni care au reactii adverse fata de presa – este vorba de politicieni. Cu toate ca acestia ar trebui sa fie primii interesati in crearea propriei imagini pozitive si in pastrarea unei macar aparente cordialitati cu mass-media, reactioneaza virulent de fiecare data cand le apare numele – fie ca e vorba de articole informative, fie ca nu le place un titlu sau ca jurnalistul nu a pus ghilimele unde trebuie.
In general la noi in judet reactia de suparare fata de presa apare din tabara portocalie, de parca s-ar face cursuri dinspre capitala spre Zalau despre cum putem „sa ne suparam pe presa”. Inafara de amuzament, astfel de reactii cauzeaza efecte adverse doar celor suparaciosi. Presa, vrand-nevrand, astazi te lauda, maine te atinge, si „presarii” adora sa racaie pe cei platiti din bani publici si care uita ca ocupa scaunele de conducere temporar. Daca li s-ar face un instructaj sumar despre cum sa te comporti cu presa, probabil multe „scandaluri” n-ar mai rasuna in urechile sensibile ale unor politicieni locali.
Pe de alta parte, nici cei din tabara opozitiei nu sunt mari specialisti in domeniu. Daca nu se arata foarte deranjati de presa, asta nu inseamna ca stiu sa-si managerieze imaginea. Uselistii salajeni nu prea au imagine pe care s-o expuna, iar in absenta liderilor rasar specimene care copiaza modele dambovitene – la atitudine, limbaj, apucaturi.
Si pentru toate acestea, presa e de vina. Presa face regulile economice care ne fac sa traim prost si sa scada PDL-ul in sondaje, asa cum tot presa nu scrie suficient despre politicienii adormiti din opozitie pentru a le oferi victoria electorala impotriva PDL-ului.