Înălțarea la Cer

 

”Pe când ei stăteau cu ochii îndreptați spre cer, El s-a înălțat” (Faptele Apostolilor 1,1-11)

Ziua bună, dragi cititori!

Credincioșii ortodocși și greco-catolici sărbătoresc astăzi, la 40 de zile de la Paște, Înălțarea Domnului la Cer.

Potrivit scripturilor, acest eveniment s-a petrecut la ieșirea din Ierusalim, pe Muntele Măslinilor. Aici, apostolii, după ce au fost instruiți în vederea misiunii viitoare, sunt binecuvântați pentru ultima dată de Iisus care ”după ce a vorbit cu ei, s-a înălțat la cer și a șezut de-a dreapta lui Dumnezeu”.(Mc 16,19)

Șederea de-a dreapta lui Dumnezeu marchează împlinirea misiunii solemne a lui Mesia, prezisă de profetul Daniel în Vechiul Testament: ”Și Lui i s-au dat stăpânirea, slava și împărăția, și toate popoarele, neamurile și limbile îi slujeau Lui. Stăpânirea Lui este veșnică, stăpânire care nu va trece, iar împărăția Lui nu va fi nimicită niciodată.”( Dan 7,14)

După înviere, Iisus li s-a arătat de mai multe ori ucenicilor și oamenilor care l-au cunoscut și au crezut în El că este Mesia. Chiar dacă, prin înălțarea la cer, activitatea sa pământească a luat sfârșit, Iisus le-a spus ucenicilor în momentul înălțării că El va fi cu ei ”până la sfarșitul veacurilor”.

Iisus alege locul înălțării locul unde adesea El se ruga, dar și locul agoniei și arestării Sale. Ce paradox! Locul suferinței devine locul preamăririi, al biruinței și al transcendenței. Aici Iisus alege să se despartă de lumea palpabilă și să se alăture celei spirituale, cerești.

În timpul celor 40 de zile petrecute pe pământ, Iisus le-a vorbit mult celor apropiați despre Împărăția Cerurilor, despre realitățile cerești, despre viața care se continuă după moarte și a promis aceste daruri tuturor celor care alegeau să creadă în El.

Calitatea actului Înălțării ar trebui să pună temeliile tuturor speranțelor noastre. Înălțarea relevează trecerea de la lumea pământească la lumea cerească. Învingând moartea biologică, fapt la care vom fi supuși fiecare dintre noi, Christos începe un nou mod de viață alături de Dumnezeu. Această sărbătoare este menită a ne ajuta să contemplăm mai mult existența cerului și a vieții veșnice.

Secole de-a rândul am fost induși în eroare de filosofii materialiști care susțineau că totul se sfârșește în momentul morții, că totul s-a creat la întâmplare fără un scop sau ideal suprem, că suntem cu toții generații spontane cu sfârșituri spontane. Multe dintre aceste idei au înșelat profund oamenii și i-au condus la acte mai barbare decât himerele promovate de aceste crezuri ateiste. Adevărații filosofi și oameni de știință au crezut în Dummnezeu, în minunile lui Christos și-n misterul nemuririi sufletului.

Așadar dragilor, să ne fie această sărbătoare un imbold de a păși dincolo în credință. Să privim cu încredere la ceea ce ne asteaptă și să nu trăim la întâmplare. Să trăim încă de pe pământ realitatea lumii în care domnește Christos și să-i urmăm sfaturile cu mult zel.

Omul politic american Benjamin Franklin se-ntreba: ”Dacă oamenii sunt atât de răi cu religie, cum ar fi ei fara ea?” Să ne agățăm profund de aceste idealuri creștine, sunt singurele care dau continuitate și sens.

O sărbătoare binecuvântată! Christos s-a înălțat!