In timp ce la Porolissum se pregătește un chef

Castrul de la Românași e acoperit de culturi de porumb

Sunt bine cunoscute în județul Sălaj de către public castrele militare de la Porolissum și de la Buciumi, incluse în Circuitul Castrelor. Mai există însă în județ și alte castre, care din nepăsare nu au fost promovate și au fost lăsate în paragină. Un exemplu este castrul roman Largiana din localitatea Românași. În timp ce Muzeul se pregătește să organizeze Porolissum Fest la castrul de la Moigrad, pe ruinele castrului din Românași sătenii cultivă porumb și colecționează obiecte de ceramică pe care le găsesc după ce ară terenul. 

Castrul Largiana de la Românași a fost un punct strategic în apărarea granițelor provinciei Dacia Porolissensis. Castrul a făcut parte pentru început din frontiera de nord-vest a provinciei Dacia Porolissensis, iar mai apoi a jucat un rol important în apărarea segmentului vestic al graniței. Castrul este situat între cel de la Buciumi și Porolissum și avea legătură directă cu colonia Napoca. Accesul cel mai ușor spre ruinele castrului se face de pe strada satului, fiind fixat pe capătul unui deal, mărginit de pârâul Ciumărna și Valea Seacă. Locul pe care se găsește castrul se numește “Cetate”. Istoricul Nicolae Gudea a cercetat castrul, ulterior având cercetări asupra castrului și Dan Tamba. Cercetările la castru au început în 1959.
Castrul a fost construit în două faze, din val de pământ și din zid de piatră. Anul în care a fost construit a fost 106, după cucerirea Daciei de către Imperiul Roman. Unitatea militară care a construit castrul a fost stop_coloana Cohorta I Hispanorul Quingenaria, unitatea militară fiind menționată în diplome militare din anii 159 și 164, după lăsările la vatră ale soldaților. Castrul are plan patrulater regulat, cu laturile în unghi drept, cu dimensiunile de 130 x 158,5 metri. Zidul de piatră a fost construit la 2,70 metri în fața stâlpilor palisadei din prima fază de construcție. Față de prima fază de construcție, la reconstrucția castrului din zid de piatră mărimea așezării s-a extins cu opt metri. Suprafața pe care este situat castrul este de 2,06 hectare. Zonele vestice și estice găzduiau barăcile soldaților. Per total, s-au descoperit șase barăci care găzduiau șase centurii de infanteriști, iar două grajduri găzduiau cei 120 de cai. Castrul a funcționat până în anul 275, dar arheologii nu exclud locuirea castrului și după Retragerea Aureliană. Zona a fost probabil locuită și în perioada prefeudală și feudală, deoarece s-au descoperit fragmente de ceramică databile din secolele VI – VII.
Este dezarmantă neputința autorităților pentru demersuri de conservare și că pe ruinele castrului sătenii cultivă porumb. În drumul nostru prin Românași, am stat de vorbă cu săteni care ne-au spus că primăvara, când ară terenul și-l pregătesc de semănat, mai găsesc diferite obiecte de ceramică. Un sătean se lăuda chiar că are o colecție acasă de astfel de obiecte.