Halal cultură
Am fost, vineri, la concertul de excepţie susţinut de Raul Kusak și Hanno Hoefer la Zalău, prin amabilitatea şi susţinerea financiară a Centrului de Cultură şi Artă al Judeţului Sălaj (CCAJS).
Am fost eu şi o mână de oameni, dacă ne raportăm la populaţia Zalăului (nu vreau să spun a Sălajului). Sau am fost eu şi o sală aproape plină, dacă ne raportăm la media prezenţei la evenimentele culturala organizate în urbea noastră (lăsând deoparte concerte de muzică populară, desigur).
Cultura este, pe meleagurile noastre, o cenuşăreasă căreia, din când în când, o zână bună (în cazul ăsta CCAJS) îi mai dă, pentru câteva ceasuri, hainele de gală, pentru ca mai apoi să revină la statutul de fată în casă.
Nu vreau şi nici nu pot ca, în doar câteva rânduri, să analizez cauzele care ţin cultura la acest nivel, dar aş vrea, totuşi, să punctez câteva idei din ceea ce cred eu.
Şi vreau să pornesc de la o ştire recentă: administraţia locală a alocat în bugetul anului acesta, pentru proiecte culturale, suma de 50.000 de lei. Vestea bună ar fi că, la insistenţele societăţii civile, în primul rând prin vocea lui Darius Prodan, bugetul a fost dublat la 100.000 de lei. Vestea proastă este că, şi dublat, acest buget este unul decent doar pentru a-ţi cumpăra o maşină second-hand care să nu aibă peste 10 ani vechime.
Din păcate, în bugetele multor administraţii locale, cultura primeşte ce mai rămâne din ceea ce se împarte la capitolele bugere considerate prioritare. Cultura, din păcate, nu pare să fie o prioritate. Se cheltuie, în schimb, sume importante, pe statui şi iepuraşi coloraţi.
Şi pentru că tot am amintit de Darius Prodan, da, el este o floare care, dacă chiar aduce primăvara, face eforturi disperate să aducă teatru la Zalău. Şi chiar îi reuşeşte deşi, sunt convins, a avut şi el momente în care a avut impresia că se bate cu morile de vânt.
Mergând puţin mai departe, pentru că tot suntem în plină campanie electorală, nu pot să nu remarc faptul că ieşirile publice ale candidaţilor fac referire la străzile neasfaltate sau, eventual, la proiecte de infrastructură. Nimeni, dar absolut nimeni (să mă corectaţi dacă greşesc) nu aduce în discuţie cultura.
Da, e important să avem asfalt pe uliţă şi să avem unde ne parca maşina. E importantă şi o sală de sport unde să ne menţinem sănătatea trupului. Dar ce facem cu cea a sufletului şi a spiritului?
Desigur, asta nu înseamnă că am uitat sau desconsider activitatea unor instituţii culturale precum Biblioteca Judeţeană sau Muzeul. O notă bună merită şi Centrul de Cultură, tocmai prin momente ca cel cu care am deschis acest material. Apreciez activitatea tuturor instituţiilor culturale şi chiar am scris de nenumărate ori despre acţiunile lor, pentru a promova cultura în rândul cetăţenilor judeţului.
Dar, totuşi…
De ce clădiri precum Casa de Cultură a Sindicatelor, Casa Muncipală de Cultură, Sala Transilvania sau fosta Casă Muncipală (Şoimul) sunt prea puţin (către deloc) gazdele unor evenimente culturale? Asta în timp ce spectacolele de teatru se ţin în clădiri abandonate. Nu am uitat că avem şi cinematograf. Dar oare e suficient?
Întrebări retorice la care chiar nu mă aştept să răspundă cineva. Din păcate…
Nu vreau să cred că acesta este unul din răspunsuri dar, totuşi, vă las pentru reflecţie, la final, un citat a lui Immanuel Kant: “Un popor fără cultură e un popor ușor de manipulat”.
