Statul impoziteaza tot ce se poate. Cantaretii de manele insa au fost uitati de fisc. Daca s-a stabilit o cota pentru tot ce s-a putut impozita se deduce logic ca veniturile mane-listilor intra in categoria „nu se poate”. Anul trecut se facea tam-tam ca fiscul a ochit averile manelistilor. Ca ii vor lua la puricat, convinsi ca sunt sanse mari ca acestia sa nu aiba acte de provenienta a banilor. Esec. Nu au reusit nimic concret. Desi toata lumea stie ca manelistul incaseaza mii si zeci de mii de euro la nunti si botezuri fara sa plateasca un leu la stat, este greu de dovedit. Ar trebui sa recunoasca mirii ca au dat bani manelistului, sa aiba o chitanta. Dar este pe faza cantaretul explicand ca a venit din placere, ca el este artistul poporului. Vine din placere si in timpul nuntii se opreste din cantat ostentativ, asteptand „stimulentul” neimpozabil. Cand cineva sare cu banul, ii trece brusc oboseala. Acei bani unde ii declara? Cam ce suma ii revine statului de la artistul poporului? Acest transfer de bani din buzunarele iubitorilor de manele in buzunarele acestor artisti nu a putut fi urmarit de reprezen-tantii fiscului, care s-au recunoscut invinsi. Invinsii si-au strigat esecul in gura mare de curand. Au omis orice fel de mentiune in vederea impozitarii acestei categorii de artisti in noul Cod Fiscal, impulsionand parca dezvoltarea acestei „culturii”, acest fenomen al manelizarii pe zi ce trece. Banii pe care nuntasii ii arunca „fara numar” manelistilor, un bacsis a carui valoare, pentru un artist de alt gen este onorariul la puterea a zecea, vor ramane neimpozitati.