Redacția
Cum vremea păşuna- tului este aproape, pentru intreţinerea şi imbunătăţirea pajiştilor vă prezentăm cateva metode eficiente şi puţin costisitoare.
Tarlirea
Este o metodă de fertilizare a pajiştilor care se aplică mai eficient in zona colinară, pe păşuni. Suprafaţă prevăzută pentru tarlire se ingrădeşte cu gard mobil, format din porţi numite lese sau ţarcuri. O poartă de tarlire are are lungimea de trei-patru metri şi lăţimea de un metru şi jumătate. Numărul de nopţi pentru tarlire este de una-două pentru păşuni bune, trei-patru pentru păşuni mediocre şi cinci-şase nopţi pentru păşuni degradate. Efectul tarlirii se resimte mai pregnant cand apar gramineele şi leguminoasele valoroase ca hrană. Concomitent cu tarlirea se poate efectua şi suprainsămanţarea cu amestecuri de ierburi adecvate zonei
Excesul de umiditate
Pajiştile cu exces de umiditate au o compoziţie floristică necorespunzătoare şi constituie un mediu favorabil pentru inmulţirea parazitozelor, care afectează starea de sănătate a animalelor. Sporirea producţiei şi imbunătă-ţirea calităţii furajelor de pe pajişti cu exces de umiditate se realizează prin aplicarea unui complex de lucrări agro-ameliorative. Eliminarea excesului de umiditate se face prin lucrări cu canale deschise şi drenuri subterane.
Terasarea
Pe pajiştile in pantă supuse eroziunii şi alunecării de teren, din cauza izvoarelor de coastă sunt necesare lucrări de drenare. Forma cea mai bună de amenajare a pajiştilor in pantă este terasarea, care crează condiţii pentru prevenirea eroziunilor şi alunecărilor de teren, precum şi pentru sporirea producţiei de furaje.
