Iluștrii noștri pușcăriași

Administrația Națională a Penitenciarilor și Ministerul Justiției au dat publicității titlurile cărților concepute, zice-se, și publicate de deținuți în perioada 2013 – 2015. 188 de încătușați au cochetat cu harul de a transmite potențialilor cititori experiențele lor științifice (sau ale atora) în 415 lucrări. De ce atâta trudă pe bieții deținuți? De ce nu sunt inspirați în libertate și oameni care n-au scris în viața lor sunt brusc luminați la întunericul celulei? Pentru că în aricolul 96 din Legea 254/2013 privind executarea pedepselor se spune că în cazul elaborării unor lucrări științifice publicate și a unor invenții și inovații brevetate se consideră 30 de zile executate pentru fiecare lucrare științifică, invenție sau inovație publicate. Cui folosesc tomurile de hârtie tipărite, cum ajută ele țara, cum diminuează fenomenul corupției e greu de spus. Cât de științifică poate fi lucrarea „Steaua și Becali”, sau ce sfaturi poate da metalurgiștilor Dan Diaconescu publicând lucrarea „Mecanica ruperii materialelor compozite”. Hai că pe doctorul George Mecinicopschi l-am mai crede citindu-i lucrarea „Calitatea alimentului – o nouă abordare”, pentru că a fost un dărab de vreme directorul Institutului de Cercetări Alimentare. Dar să-mi vorbească (în scris) Gheorghe Nețoiu, om de fotbal, despre „Performanțe economice în creșterea bovinelor și ovinelor în România” e ca și cum mi-ar povesti despre un ocean pe care nu l-a văzut niciodată. Numai că edituri în România sunt acum ca ciupercile după ploaie. Pentru bani, publică orice. Cine apreciază din personalul penitenciarelor dacă o lucrare este sau nu științifică? Manuscrisul este trimis la editură, acolo îl răsfoiește un referent și-i dă drumul spre tipar. “i trebuie omului salariu și pentru bani și ursul joacă. Problema originalității textelor ori a paternității nu se pune. Ce, Ponta n-a plagiat? Majoritatea dintre scriitorii deținuți și-au angajat persoane din afară drept îndrumători de lucrare, ori chiar autori-fantomă bine plătiți. George Coposu stop_coloana a fost acuzat de plagiat al unei lucrări de masterat. Lucrarea lui Copos a fost coordonată de același profesor care a coordonat și lucrarea de masterat. A fost descoperit, dar să fim siguri că Copos nu se va mai întoarce la pușcărie să execute cele 30 de zile de libertate primite pentru un plagiat.

Cât despre imensele cantități de maculatură scrisă în pușcărie, parcă nici nu-ți vine să crezi. Dan Voiculescu, condamnat în 2014, a scris până în prezent opt cărți. Dinel Staicu, aflat după gratii de un an și trei luni, a scis 10 lucrări științifice, iar din aprilie până în august 2014 a scris cinci lucrări. Balzac e mic puișor pe lângă capacitatea scriitoricească a unui Voiculescu, Cătălin Voicu, Dinel Staicu ori Becali.
Interesant este că nici un deținut scriitor n-a așternut pe hârtie gânduri sau chiar sfaturi despre corupție, delapidare, evaziune fiscală. Poate sunt termeni pe care nu-i cunosc teoretic, ci doar îi aplică în practică. Ce-i drept, în utimele luni, persoane implicate în lupta anticorupție au exercitat presiuni pentru eliminarea acestei portițe legislative ori măcar pentru diminuarea efectelor ei. „Oamenii scriu opt, nouă, zece cărți fără nici o valoare științifică, dar toți obțin reducerea pedepselor. Acest lucru afectează indirect lupta împotriva corupției”, a declarat Codruța Kovesi, procuror șef al Direcției Naționale Anticorupție. Și îi dă dreptate prestigioasa publicație britanică The Guardian, care subliniază că nimeni nu evaluează impactul pe care îl are numărul mare de deținuți ce exploatează această lege. Bine că văd până și englezii care-i buba, iar noi ne facem că plouă.