Nu trebuie sa fii profet autorizat ca sa agreezi ideea ca primul hop al acestui an vor fi alegerile europarlamentare. In primul rand, dezbaterile din campanie vor fi lipsite de substanta (nu ca in alte tipuri de campanii). Zarva va izvori intai in sanul fiecarui partid pentru configurarea listei. Cine nu ar pofti la poleiala de la Bruxelles? Si, serios, parca altfel vezi lumea cu sase mii de euro pe luna. Pe de alta parte, va fi un providential prilej de paruiala intre parteneri, PSD, PNL, PC, chiar daca isi vor strange mainile pentru coabitare, se vor stingheri sanatos, gasind aici oportunitatea de a-si da fara tact la coaste pentru cate trebuie sa indure, dar stand gigea la pozat.

Eurocampania va mai fi, desigur, traditionala si emotionanta ocazie de a musca din adversarii istorici. Tot dupa datina, discutiile vor fi incoerente, pe fundamentul electoral de tip „ma-sa-i stricata, tata-su-i lacom”. Chiar daca vrea, votantul nu va avea, cu o lista intre perdelele cabinei, posibilitatea de selectie, expediind de-a valma grau si neghina indigene pe coridoarele Strasbourgului. Toate cele de mai sus, plus un electorat in majoritate dependent de ele, plus       exemple de eurodeputati verosi (Severin), caraghiosi (Becali), sau pur si simplu din irepetabila categorie „Eba”, plus ca multe judete nu se vor regasi pe locuri eligibile. Toate acestea vor scoate din casa nuclee dure de admiratori. Nucleele mai putin dure si cele moi vor continua sa-i injure pe cei care, indirect, ii finanteaza lunar cu 6.200 (sase mii doua sute) de euro, cu nimic mai breji decat cei care au ramas acasa sa marunteasca frunza la caini din emblematicul Parlament al Romaniei

Post Views: 72