Nici măcar cuvintele Mitropolitului Teofan şi nici Te Deumul oficiat de acesta nu a putut opri huiduielile miilor de oameni adunaţi in Piaţa Unirii din Iaşi, huiduieli şi cuvinte grele adresate preşedin-telui Traian Băsescu la sărbătorirea a 152 de ani de la Unirea Principa telor. Băile de mulţime in care pe vremuri preşe-dintele se „bălăcea” de data asta a fost un duş rece. Mai rece decat gheaţa. Spun asta pentru că, deşi autorităţile se aşteptau la proteste, aşteptările lor au depăşit orice inchipuire. Practic, putem spune cu mici rezerve că preşedintele Băsescu a fost la fel de contestat ca şi Ceau-şescu in ultima zi de „domnie”. De data aceasta insă nimic n-a fost artificial, n-au fost „agentu-rile stăine” şi nici un impuls din afară, a fost din tot sufletul şi toate inimile celor aflaţi in piaţă. A celor care li s-au tăiat pensiile şi salariile, a celor aruncaţi in şomaj, a celor care nu mai speră la ziua de maine. Corul invectivelor a fost de neoprit. Din respect pentru funcţia de şef de stat nu le reproducem. In viclenia sa Traian Băsescu a incercat să dialogheze cu anumite persoane. Numai că vorbele sale mai mult au intăratat decat să trezească cine ştie ce sentimente in randurile celor prezenţi. Pană şi Hora Unirii cu SPP-istele a eşuat lamentabil. Lamentabilă a fost şi incercarea preşedintelui de a dansa alături de ieşeni, care au fugit cu toţii din apropierea sa. Vrand nevrand va trebui să se obişnuiască preşedintele Băsescu cu aşa tratament. Este meritat şi face bine la… orgoliu. Şi mai mult ii arată că a ajuns la cota de popularitate a lui Ceauşescu, din acea zi de 22 decembrie ‘89.

Post Views: 62