Am aflat deunăzi că anul trecut și-au pus anul trecut lacătul pe ușă mult mai multe firme decât în 2014. Sunt, desigur, firme mărunte, cu unu-doi, sau chiar cu zero angajați, administratori care și-au încercat norocul pe piață, dar n-au avut. Poate nici noroc nici talent. Ne pare rău pentru ei. Dar și mai rău ne pare că din puzderia de intreprinderi mari care erau înainte de ‘89 în urbea de sub Meseș au rămas mai puține decât degetele de la o mână. Și dădeau de lucru și lefuri la zeci de mii de sălăjeni. Unde-i Armătura? Unde-i Emailații, Unde-i IPL-ul? Unde-i Stațiunea de Cercetare Pomicolă? Și câte și mai câte fabrici și făbricuțe, de lapte, de conserve, de toate alea. Le-au băut boii popii cei roșiprai. Sau, altfel spus, după 1989, hoția și prostia – firește, în proporții care au variat de la situație la situație – au făcut prăpăd. stop_coloana Și hoția și prostia fac prăpăd și azi. Să ne gândim numai la construcția Autostrăzii Transilvania (tronsonul Salaj), care reflectă nepăsarea mai marilor zilei. Am rămas în afara continentului în care am vrut să ne integrăm și chiar am crezut că ne integrăm în 2007. Dar Schengen-ul rămâne încă un vis îndepărtat! În rest, Bruxelles-ul ne pune de când ne are la mână să ne furăm singuri căciula. Și nu ni se arată nici după alegerile de anul ăsta lideri care să dea cu barda în hoție; și în prostie!