Campaniile electorale ce s-au succedat in ultimii doi ani au determinat adesea decizii politice cu efecte nefaste asupra economiei. De dragul votului, guvernantii au promis masuri economice de-a dreptul ilogice, dar cu valente pur electorale. E suficient sa amintim legea prin care dascalii urmau sa primeasca salarii majorate cu 50 la suta. Viitorii dusmani de coalitie, PSD si PNL, urlau in gura mare impotriva guvernului Tariceanu care incerca sa explice ca nu sunt fonduri suficiente pentru a sustine aceste majorari. Dar bunul simt economic (si bunul simt, in general) nu este o caracteristica a politicienilor din Romania. Plin de dragoste fata de profi, insusi Basescu infiera atitudinea premierului PNL, iar promulgarea legii votate in Parlament a devenit un “must have” pentru presedinte. De promulgat s-a promulgat, dar cand FSN-istii au venit la putere si-au dat seama ca Tariceanu nu vorbea aiurea. Brusc, Guvernul Boc a constientizat ca nu are bani si astfel o lege votata a ramas pana astazi neaplicata. Criza economica, simtita acut si in Romania, a complicat si mai tare situatia iar de la promisele majorari eminentele cenusii portocalii au decretat reduceri masive pentru cheltuielile in sistemul bugetar. Sigur ca nu in toate domeniile, ca mai trebuiau infiintate cateva ministere pentru doamnele agreate de temporarul locatar al Cotrocenilor. Fraieriti de actualul guvern, dascalii au ramas si cu salarii nemajorate, dar, mai mult, au fost trimisi acasa pentru ca Boc&Co. sa mai poata economisi niste banuti atat de necesari ministerului doamnei Udrea sau platii pentru servicii de decontaminare pe traseul autostrazii inspre firmele tovarase, prietene si degraba aducatoare de fonduri in campanie. Dar acest comportament halucinant nu ar trebui sa mire pe nimeni. Eventual ar trebui sa determine bugetarii sa isi spuna parerea in cabina de vot vizavi de (in)competenta si (in)consecventa guvernului Boc a carui existenta este legata indisolubil de cariera “viitorului fost” presedinte al Romaniei – Traian Basescu.