Din decembrie 2008, de cand PD-L se află la guvernare, s-au inaintat un număr foarte mare de sesizări de neconsti-tuţionalitate asupra actelor şi acţiunilor Guvernului. Cele mai multe sesizări au fost făcute de către parlamentarii opoziţiei. In mai puţin de doi ani, comportamentul legislativ al Guvernului a fost declarat ca fiind neconstituţional in 16 situaţii. Din aceste 16 situaţii, 14 au fost excepţii de neconstitu-ţionalitate ale ordonan-ţelor şi legilor propuse de Guvern şi două situaţii de conflict juri-dic de natură constitu-ţională. Făcand o medie, o dată la mai puţin de o lună jumătate, Guvernul a luat o decizie necon-stituţională. Mai mult, in unele cazuri, a persistat in greşeală, neţinand cont de deciziile anterioare ale Curţii, cum a fost angajarea răspun-derii pentru proiectul de Lege a educaţiei. Cele mai multe acte declarate ca fiind neconstituţio-nale ţin de incercările Guvernului de a lua măsuri anticriză. De fapt, chiar prima mare măsu-ră de austeritate a fost declarată neconstitu-ţională, interzicerea cumulării pensiei cu salariul de la stat. Trist este faptul că Guvernul Boc a caştigat titlul pentru executivul cu cele mai multe acte normative declarate neconstituţio-nale, deşi in fruntea sa se află un profesor de Drept Constituţional, Emil Boc, al celei mai prestigioase universităţi din ţară, Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca. Atunci stăm şi ne intrebăm, ce autoritate mai poate avea Emil Boc cand se află la catedră, in faţa studenţilor, şi predă un Drept Constituţional pe care nici el nu-l cunoaşte? Studentul ca studentul, insă după prostia unuia are de su-ferit o ţară intreagă.