Campania pentru alegerile europarlamentare a inceput si va trece ca o boare. Si apatia este de inteles. La cat de vizibili au fost, in ultimii ani, europarlamentarii romani, este de asteptat sa nu ne sinchisim prea mult, nici pentru a afla cine candideaza si nici pentru a merge la vot. Campania pentru alegerea celor 33 este bruiata serios de prezidentialele din toamna.
Startul a fost dat de patru sondaje de opinie, aparute, din pura coincidenta (?) in aceeasi zi. Dincolo de coincidente insa, cifrele s-au batut cap in cap, la diferente care depaseau de cateva ori marjele de eroare declarate.
Ce sa intelegi din asemenea sondaje pretins profesioniste? Cui folosesc asemenea rezultate, inafara tele-discutiilor interminabile? Nimanui. Dar poate ca acesta este si rostul lor nedeclarat. De a induce, cu orice pret, confuzia. Pentru ca, se stie, politica fara manipulare n-are nici un „gust”.
Urmatoarele doua sondaje, comandate de cele mai importante doua partide, au dus compromisul sociologic acolo unde s-a straduit sa ajunga: in derizoriu. Nimeni nu mai stie, nici macar cu aproximatie, cine unde se situeaza. Poate, cu exceptia celor care au facut sondajele si detin datele reale. Pentru ca, rezultatele publice sunt, de departe, facaturi aruncate la plezneala. Poate, poate, cineva e dus cu pluta de tot.
In schimb, au o calitate indiscutabila. Reusesc sa puna pe picior de razboi pretendentii, cu staffuri cu tot. Sa generalizeze atmosfera de circ politic. De parca fara ele ne-am plictisi de atata liniste si pace.
P.S. Ultimul sondaj, comandat de o televiziune, devenit public la sfarsitul saptamanii trecute, completeaza, in mod… fericit, regula confuziei generale.

Post Views: 71