Redacția
Ce il aducea pe acest barbat de mare vaza, sa se amestece printre multimile zdrentaroase, flamande, ostenite si dispretuite care-L urmau pe Iisus? Era pe deplin constient de toate urmarile, intre care si darea afara din sinagoga. si, totusi, Iair nu a tinut seama de nimic. A infruntat dispretul celor mari, ca si rusinea fata de cei mici, pentru ca in viata lui intrase o mare durere, boala singurei sale fiice. Cel putin tot atat de sfasietoare ar trebui sa fie durerea parintilor, cand isi vad copiii desfigurati de moartea pacatului. Tatal fiului risipitor(Luca 15,11-32) este o astfel de pilda. Dar exista in Sf. Scriptura si o pilda negativa de parinte. Este vorba de mai marele preot, Eli, despre care citim in I Regi cap. 2-4 a carui copii, Ofni si Finees „erau oameni netrebnici”. Ei nu stiau de Domnul, avand o purtare de-a dreptul scandaloasa. In galeriile vietii intalnim: mai rar pe cei ce urmeaza pe tatal fiului risipitor; mai des pe cei ce urmeaza lui Iair, caci la necaz ne aducem aminte de Dumnezeu si-L cautam; la tot pasul parinti vinovati de pacatosenia copiilor lor si nevolnici de a-i indrepta. Un eveniment nefericit, esecul la bacalaureatul din acest an, a afectat sute de mii de tineri, dar in acelasi timp si un numar aproape dublu de parinti. S-au emis multe judecati: sunt vinovati elevii, au zis unii. Sunt vinovati parintii, dascalii, sistemul, ministerul educatiei, au zis altii. Adevarul e ca o parte din vina o poarta fiecare din cei mentionati si, poate si altii. Daca nu stim a cui vina este mai mare, stim cu certitudine un lucru: dintre toti cel mai mult au suferit parintii. Iata pentru ce credem ca este potrivit sa amintim cateva lucruri, din foarte multele, pe care e bine sa le stie parintii si, fireste, sa le implineasca. Copiii sunt florile si viitorul neamului nostru, ei sunt un dar ceresc pentru care parintii au o mare rarpundere. Grija pentru copii nu trebuie sa inceapa doar la o anumita varsta a acestora, ea trebuie sa inceapa chiar inaintea casatoriei viitorilor parinti, prin a-si pastra curatenia si sanatatea trupului si a sufletului, spre a fi un trunchi sanatos din care sa creasca mladite sanatoase. In timpul sarcinii si dupa nasterea copiilor, se recomanda parintilor sa evite conflictele verbale ori fizice, iar mai ales mamei sa renunte la consumul de alcool si tutun. Educatia copiilor zicea vrednicul de pomenire Papa Ioan Paul al II-lea „este o arta dificila, o misiune grea pentru parinti: caci daca pentru a aduce un om pe lume sunt suficiente cateva luni, pentru a-l face sa creasca in bine si virtute, nu este de ajuns o viata intreaga… Fericiti sunt parintii care-si educa copilul chiar de la venirea lui pe lume. Copilul e ca un pom, un copac care la inceput este flexibil, maleabil si-l poti indrepta. Cand a crescut mare, cand a imbatrant devine dur si inflexibil. Stramb a crescut, stramb ramane”. In familie e necesara armonia deplina, cadrul armonios din familie conduce la dezvoltarea normala a functiilor psihice ale copilului, in timp ce dizarmoniile din sanul familiei vor fi regasite in adolescenta copilului, sub o forma de „neascultare”. Aceasta ii exaspereaza pe parinti, care, in durerea lor, acuza scoala, anturajul, mediul social si nu vor sa recunoasca ca, de fapt ar putea fi singurii vinovati. In timpul scolarizarii, e necesara o colaborare permaneneta si sprijin reciproc intre parinti si scoala, pentru ca nici scoala si nici o alta institutie nu pot satisface, unilateral, cerintele si nevoile copilului in aceasta perioada de intensa formare si instruire. O problema delicata este esecul scolar, care constituie o permanenta sursa de conflict intre parinti si copii. Fiti alaturi de ei si la esecuri, nu-i certati, nu-i pedepsiti si nu-i descurajati, vina nu este numai a lor. Ei au mare nevoie de sprijin si ajutor. Un tata marturisea fiului: „In greselile tale, eu vad esecul meu de parinte. In tot timpul parintii sa nu fie pricina de sminteala pentru copii, prin purtari si fapte nedemne”(vezi Matei 18,6-7), ci sa ofere pilde demne de urmat. Sa aiba multa rabdare si intelegere fata de copii, caci de aceasta vor depinde intelegerea si rabdarea pe care le asteptam de la ei cand vor fi adulti. Atentie parinti: nu agresati copilul in aceasta perioada, fiti sinceri cu ei, feriti-i de anturajele rele, caci”tovarasiile rele strica obiceiuri bune”(I Corinteni 15,33). Dovediti-le ca d-voastra ii iubiti cel mai mult!
