“Căci cuvintele anului trecut aparțin limbajului anului trecut. Și cuvintele anului următor așteaptă o altă voce. Și a ajunge la un sfârșit este a iniția un început.” T.S. Eliot

Dragi cititori, la început de nou an să ne oprim o clipă și să reflectăm la direcția în care merge viața noastră. Metoda cea mai nobilă de a învăța înțelepciunea este reflecția, ne spune Confucius. Să ne întrebăm așadar: este bună orientarea vieții mele?

Să survolăm deasupra vieții noastre și să vedem ce este necesar și ce este accesoriu. ”Sufletul, familia și cetatea”, spunea sfântul Ioan Gură de Aur că ar trebui să fie ierarhia preocupărilor noastre. Cum putem să îmbunătățim calitatea acestor trei filoni esențiali în acest nou an?

Care este lucrul care ne dăunează cel mai mult și ce vom face în acest sens? ”Începem să creștem numai atunci când începem să ne biruim”, spune un vechi dicton.

Ce trebuie să simplificăm în viețile noastre pentru a deveni mai puțin ”grei”? ”Orice paradis nu poate fi decât o mare simplitate”, ne spune Octavian Paler.

Care sunt întrebările existențiale la care dorim cel mai mult să aflăm răspunsul și ce vom face în această privință? Să nu fim ignoranti, mai ales cu privire la cele mai profunde mistere ale vieții. ”Ignoranța este noaptea minții, o noapte fără lună sau stele”, ne spune Confucius.

Să facem un plonjon în conștiință și să stăm puțin la taifas. ”Totul începe prin conștiință și nimic nu are valoare decât prin ea”, ne spune Albert Camus. Conștiința este tribunalul nostru interior. Ea ne va interpela cu privire la zonele care sunt în ruine. Să nu refuzăm acest dialog!

Cum vom încerca să facem acest an mai măreț și prolific decât cel trecut? Să ne stabilim țeluri înalte, nu mediocre. Să căutăm în viața noastră sămânța idealului suprem. ”A trăi fără ideal înseamnă a nu trăi deloc”, ne spune Goethe; dar să nu ne angajăm în idealuri fantasmagorice, lipsite de transcendență, căci ”idealurile fără Dumnezeu sunt catedrale de gheață”, afirma cu convingere Ioan Suciu.

Să găsim sensul vieții noastre, să nu trăim la întâmplare! ”Taina existenței umane nu constă în a trăi, ci în a ști pentru ce trăiești”, ne spune Dostoievski.

Știm să fim recunoscători? Dacă nu, să ne deprindem cu acest sentiment. ”Mulțumirile sunt cea mai nobilă formă de gândire, iar recunoștința este fericire dublată de reflecție”, ne spune Chesterton. Să ne concentrăm pe ceea ce avem și nu pe ceea ce nu avem. Altminteri vom fi mereu nefericiți. Într-o societate în care exigențele și pretențiile materiale sunt tot mai mari, vidul spiritual tot mai acutizat, sclavia vine deghizată în libertate și progres.

Să ne evaluăm bine viața dragilor, să ne facem bilanțul interior și exterior al anului ce a trecut. Să trăim acest nou an cu sârguință și responsabilitate, căutând mai întâi datoriile și apoi drepturile, și, conștienți fiind că viața este o sclipire de moment și că cei cu care ne-am însoțit anul trecut s-ar putea ca în acest an să nu mai fie. Marc Aureliu spunea că cea mai nobilă trăire a firii este aceea de a-ți petrece fiecare zi ca și cum ar fi ultima.

Să nu lăsăm pe mâine ce putem face azi, să căutăm să ne apropiem de credința în Dumnezeu, singurul ideal fără iluzii. Să nu spunem ca și sfântul Augustin, ”te voi iubi Doamne, dar mai târziu”, pentru că mâine nu știm dacă va mai fi, și să fim conștienți ca și Maica Tereza de Calcutta că cea mai mare sărăcie a vieții este aceea de a nu-L cunoaște pe Christos.

Este minunat să ne stabilim angajamente și obiective, dar esențial este să nu le lipsim de fundație și să nu uităm ce zicea Einstein: ”Există doar două moduri de a-ți trăi viața: unul ca și cum nimic nu e un miracol, altul ca și cum totul e un miracol.”

Așadar, oameni buni, trăți ca și cum totul e un miracol! La mulți ani!

Post Views: 716