Noaptea numărătorii inverse a trecut. Din păcate sărbătorile de iarnă ale sfarşitului de an 2010 au fost oarecum „confiscate” de incrancenări politice şi contradicţii, de tăieri de salarii şi noi biruri. Colindele, urăturile, sorcova şi alte obiceiuri ce reprezintă pană la urmă cartea noastră de identitate, rostite ori susţinute de copii şi tineri pe uliţele satelor sau prin cartierele oraşelor au fost mai peste tot sub pecetea unor vremuri de criză, a neputinţei decidenţilor de a găsi soluţii pentru toţi. Un sfarşit de an cu mai puţini brazi impodobiţi şi mai puţină lumină in casele romanilor. Nefiresc pentru un popor cu dragoste pentru frumos şi datini. A inceput un nou an. Optimistul din mine crede că vom fi suficient de inţelepţi să valorificăm atata frumuseţe şi bogăţie materială şi spirituală cu care am fost hărăziţi. Şi mai crede că in acest nou an – şi mulţi de aici incolo, sper – vom avea parte de inţelepţi (portocalii ori nu) care să elaboreze un program naţional de modernizare a agriculturii şi a spaţiului rural, o strategie care să vizeze o perioadă mare de timp, „bătută-n cuie” cum se spune, adică realizată prin consens politic, legiferată, fără posibilitatea celor ce vor să vină mai apoi de a-i schimba sensul şi conţinutul. Mai exact, o strategie şi o lege care să oblige la punerea ei in practică pe termen lung. Altfel, următoarea mare criză ce se prefigurează, criza alimentară, va fi greu de depăşit. Sunt ganduri pentru noul an şi pentru cei ce vor urma.