Gala Corneliu Coposu, Ediția a VII-a: Să mergem înainte privind înapoi!

 

Dragi cititori, mă bucur să relatez că în Sălaj se întâmplă lucruri…și chiar lucruri bune!

Știm că săptămâna aceasta s-a desfășurat pe plaiurile sălăjene a VII-a ediție a Galei Corneliu Coposu, un eveniment încărcat de emoție și reverberație, care simt că a mers dincolo de expresie și de obișnuitele ceremonii, înspre adâncimile firii, către conținut și esență.

Nu voi reitera ce s-a mai scris în presă despre manifestările care au avut loc, însă țin să vă destăinui fulgurant câteva momente și înțelesuri care au produs rezonanță în sufletele celor prezenți.

Pentru că nimic nu este mai bogat de sens decât riturile Liturghiei și marea sa poezie, orațiunea și cultura sa, aș așeza centrul de greutate al întregului eveniment cultural pe acest filon esențial care a reprezentat, și-n viața Seniorului Coposu, fundamentul valorilor. Succedând activitățile încărcate de semnificație care s-au derulat la Bădăcin și Bobota în prima zi a galei, Liturghia arhierească și parastasul celebrate la Biserica ”Sfânta Familie” din Zalău în cinstea lui Corneliu Coposu și a familiei sale au deschis zorii metafizici ai celei de-a doua zile a manifestărilor, invitând conștiința colectivă la un nou început, la o primenită speranță în renașterea morală a țării noastre.

În cuvântul de învățătură din cadrul slujbei, Preasfințitul Virgil Bercea, Episcopul greco-catolic de Oradea, a vorbit despre cele trei mari coordonate pe care creștinul este chemat să le păstreze cu sfințenie, pentru a putea urma exemplul moral al celor care au luminat istoria neamului românesc: credința, demnitatea morală și deschiderea la nou – dar ancorarea permanentă în valorile creștine și românești.

În cadrul aceleiași zile de marți, am participat la o dublă lansare de carte la Centrul de Cultură și Artă: Remember Iuliu Maniu-1986, de Ana Maria Borz, și Moștenirea Seniorului – principii și valori pentru eternitate. Eseurile câștigătoare la concursurile organizate de Fundația Corneliu Coposu în perioada 2016-2025.

Cartea Anei Maria Borz, o carte a istoriei de lângă noi, este uluitoare și inspirațională și se bazează pe realitatea faptelor eroice ale unor tineri din Bădăcin, care, în anul 1986, au ales să-l comemoreze pe Iuliu Maniu, opunându-se astfel regimului totalitar impus de ideologia comunistă de atunci. Unul dintre inițiatorii acestui manifest, Ioan Pop, a fost și el prezent la lansarea de carte și a evocat cu smerenie și fior întâmplările de atunci și repercusiunile pe care le-a avut de suportat din partea Securității, însă accentul a fost pus mereu nu pe ură și răzbunare, ci pe idealul moral, ceea ce demonstrează o înțelegere superioară a situației, care a depășit granițele personale. Prin acțiunea lor, care reflectă o profundă asumare și maturitate morală, acești tineri reprezintă un model demn de urmat pentru generațiile de astăzi și este necesar ca exemplul lor să fie mereu actualizat în fața opiniei publice.

Un timp la fel de viu și colorat s-a derulat și împreună cu tinerii ale căror eseuri au fost câștigătoare la concursurile organizate de Fundația Coposu, moment în care am cunoscut tineri pasionați de cercetare și de idealuri înalte, am participat la dialoguri pertinente și revigorante și am observat cu încântare oameni care nu visează numai la ”Americi” și regate opulente, ci la regatele spiritului și ale valorilor autentice.

În galopul către următoarea destinație a galei, l-am ”oprit din drum” pe domnnl Marin Pop, acest pasionat de istorie și de cultură al urbei noastre, dar și ”de loc” cu Seniorul Coposu:

-Marin, ce amprentă a lăsat asupra ta personalitatea lui Corneliu Coposu, cât și moartea lui? De ce este imperativ necesar să ne raportăm la astfel de modele?

-La trecerea în eternitate a Seniorului Corneliu Coposu eram student în anul IV, la Oradea, la Facultatea de Istorie-Geografie și ne aducem aminte cu toții că a fost un adevărat șoc pentru întreaga opinie publică românească fiindcă atunci și-au dat seama cei mai de temut adversari politici ai lui că s-a pierdut un om de valoare. Am înțeles că am o datorie morală față de această mare personalitate sălăjeană care ar trebui să constituie un model pentru noi și pentru tânăra generație, astfel că tema mea de licență a fost viața și activitatea lui Corneliu Coposu. Într-unul dintre ultimele sale interviuri, Seniorul spunea că nu este importantă pesoana lui, ci principiile care stau la baza activității sale și sublinia cerința indispensabilă ca generația tânără, colaboratorii și prietenii săi să îmbrățișeze aceste valori în care el credea, și să lupte în fiecare zi pentru ele. Așadar, motivația noastră este aceea de a organiza cât mai multe proiecte educaționale în școli, în muzee, în diferite spații, pentru ca tinerii să cunoască acea epocă și acea generație de aur și să urmeze exemplul acelor oameni care întreaga lor viață au luptat pentru principii.

I-am mulțumit lui Marin Pop pentru părtășia de suflet și îi urez, pe mai departe, activități cât mai prolifice și energie inepuizabilă.

La Casa de Cultură a Sindicatelor, locul unde s-au încununat activitățile celor două zile, dar și spațiul care a găzduit momentul culminant al galei, m-au încercat sentimente profunde, pentru că în fața mea s-a proiectat un Vis, un ideal de unitate și fraternitate după care sper, sufăr și tânjesc zi de zi, de altfel, ideal pe care îl trăiesc la ”micro”, în cercuri restrânse, dar al cărui gust și a cărei măreție o trăiesc fără echivoc. Mesajul cel mai important care s-a transmis a fost, pentru mine, iertarea, reconcilierea și unitatea, singurele arme prin care se mai poate reface țesătura umanității și, totodată, uneltele creștine cu care Corneliu Coposu a luptat și a biruit.

Evenimentul a fost deschis de către Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, împreună cu Preotul-paroh al Parohiei Greco-Catolice Bădăcin, Cristian Borz. Cei doi au vorbit despre importanța reperelor morale, despre vasta moștenire a familiei Coposu și despre importanța principiilor evanghelice în care acesta a crescut.

Atât Ion-Andrei Gherasim, președintele fundației Corneliu Coposu, cât și publicistul și politologul român Ioan Stanomir, amândoi prezenți și vorbitori de excepție la gala de seară, au subliniat importanța frățietății dintre cei ”doi plămâni” prin care respiră umanitatea – Biserica Ortodoxă și Biserica Catolică, ambele cu un patrimoniu extraordinar, amintindu-se de momentul emblematic din cadrul Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, din anul 1918, moment în care episcopul greco-catolic Iuliu Hossu s-a îmbrățișat cu episcopul ortodox Miron Cristea și a rostit acea frază memorabilă: ”Pe cum ne vedeți azi îmbrățișați frățește, așa să rămânem îmbrățișați pe veci toți frații români!”

Prin urmare, motto-ul principal al serii a fost: să nu uităm niciodată ce e mai important – să fim uniți! Să nu ne lăsăm copleșiți de suferință ci să convertim, cu ajutorul harului, suferința în rezistență și rezistența în iubire și speranță. Să construim moral și spiritual, dar înainte de a construi pe alții, așa cum au făcut Iuliu Maniu și Corneliu Coposu, să ne construim pe noi înșine, urmând calea pe care aceștia ne-au indicat-o. Și care este calea? Ei au fost și sunt ghizi pentru umanitate, dar ghidul lor cine a fost? De unde și-au extras forța supranaturală pentru a rezita? Am mai spus-o și voi continua să o repet, pentru că acest Nume este rostit prea puțin, chiar și la evenimente de așa natură. Iar societatea noastră pare că a dezvoltat o timiditate sau o fobie în afirmarea adevărurilor de credință. Acești oameni și-au extras vigoarea suprafirească din biserică, de pe altar, din Persoana lui Iisus Christos. Ei au înțeles că creștinismul nu este o ideologie, ci o Persoană, nu este morală, ci Întâlnire, nu este o utopie, ci o experiență concretă de viață. Iar această experiență de credință le-a făurit caracterul și a făcut din ei oameni de oțel, oameni simbol.

Corneliu Coposu spunea că,  ”pentru tânăra generație de azi, cel mai important lucru pentru a înțelege trecutul este să i se ofere pilda unui prezent mai bun.” În acest ambient sufletesc care stimulează la acțiune și cu aceste ”gânduri albe” despre care scria cu atâta măiestrie Vasile Voiculescu în poemele sale, am încheiat Gala Gorneliu Coposu, ediția a VII-a.

Felicitări tuturor organizatorilor și sperăm la cât mai multe activități de acest gen! Dar, mai mult, sperăm ca aceste manifestări să ne trezească din letargie și să ne impulsioneze să luptăm pentru adevăratele valori!