Ioana Deac
Bună să vă fie inima!
Era odată un copăcel tânăr, care avea speranțe frumoase.
Avea exact patru frunze, patru frunze frumoase strălucind de roua și soare.
Cele patru frunze erau prietene și pălăvrăgeau adesea.
Într-o zi, cea mai mare și cea mai frumoasă (juca unpic rolul de lider în grup) a declarat că se hotărâse să consume mai puțină apa.
Celelalte trei frunze erau așa de pline de bunăvoință(sau așa de slabe), încât au decis să urmeze hotărârea tovarășei lor.
S-a instalat un ingenios sistem de umbrelă: cand era timp frumos, se închidea umbrela, îndată ce ploaia amenința, se deschidea.
Totuși, sărmanul copăcel fără ploaie a dat semne de slăbire și a murit.
Toate frunzele au fost luate de vânt.
Când toți gândesc în același fel, nici unul nu gândește mult. Sunt oameni care ”contează mult”, chiar dacă spun prostii. Sunt ”mari” care sunt astfel, pentru că ”cei mici” nu au voința de a se opune. Sau nu sunt suficient de curajoși pentru a-și afirma opiniile.
E un joc riscant.
Spune Isus: ”Oricine va da mărturie pentru Mine înaintea oamenilor, voi da și Eu mărturie pentru el înaintea Tatălui meu care este în ceruri. Însă oricine mă va renega înaintea oamenilor, îl voi renega și eu înaintea Tatălui meu Cel din ceruri.”( Mt 10, 32-33)
Bruno Ferrero (365 de povestioare pentru suflet)
Dragilor, să avem curajul să fim o piatră de poticnire pentru cele neziditoare ale lumii, să avem îndrăzneala de a alege binele și de a ne mărturisi și trăi idealul! Chiar dacă adeseori îngreunați și încercați, doar atunci, paradoxal, ne vom găsi întâlnind adevărata împlinire și fericire.
O zi minunată! Pace și bine!
Redacția
