Mă uit adesea la ştirile de pe micul ecran şi mă crucesc. E incredibil cat de mult se poate fura in ţara asta. Am ajuns să vorbim mai mult de hoţii decat de joburi. Asta cu furatul e, ce-i drept, o boală mai veche la romani. Numai că una e să furi cu sacoşa şi alta e să furi cu TIR-ul sau cu vagonul. O vorbă mai veche spune că „cine fură azi un ou, maine va fura un bou. Cei două-zeci de ani de democraţie ne-au invăţat să furăm cirezi intregi”. Culmea e că in ultima vreme ies la iveală furturi care s-au perpetuat pe parcursul a ani de zile şi nimeni nu s-a sesizat. E şocant să afli că un funcţionar al ANAF a cerut mită preţ de vreo patru ani. Şi nu o sută, două de euro, ci ,1,8 milioane de euro. Vă daţi seama cat s-a furat de la stat, dacă numai mita era de aproape două milioane de euro. Şi acesta e doar un caz. Ne mai mirăm atunci că nimic nu mai merge-n ţara asta? Un mic intreprinzător care, datorită crizei economice şi a blestematului de impozit forfetar nu şi-a putut plăti impozitul la stat, de vreo cateva mii de lei, e bruscat de funcţionarii ANAF, pană il duc in pragul sinuciderii. Ştiu cazuri in care oamenii şi-au vandut in grabă casele şi au fugit in lume, ingroziţi de prea desele vizite ale recuperatorilor de la finanţe. In acest timp, un funcţionar işi umfla conturi din bănci, cu largul concurs al unora care inchideau ochii – in cel mai fericit caz- sau chiar ii ofereau protecţia şi sprijinul. Grav este faptul că despre astfel de nenorociri s-a ştiut. Sunt convins de asta. La fel cum s-a ştiut că firme străine importante au plecat din această ţară pentru că li s-au cerut sume colosale. S-a vorbit mult despre asta şi totuşi nimeni nu s-a sesizat. Intreb şi eu ca prostul DE CE? De ce s-a dat şi incă se mai dă frau liber hoţiei?

Post Views: 70