Un alt exemplu care intăreşte stilul inconfundabil al romanilor este cazul Severin. Alături de alţi doi europarlamentari este protagonistul unui scandal de presupusă corupţie din Parlamentul European. Diferenţa este insă, că cei doi şi-au dat deja demisia, iar Severin se agaţă de mandatul de europarlamentar, justificand că nu a făcut nimic ilegal şi accentuează cu certitudine că el nu este corupt. Ce face Severin ne aduce aminte incă o dată şi nouă, dar şi europenilor că noi suntem romani, in traducere liberă nu avem ruşine şi chiar prinşi maţa in sac ne facem că plouă. Degeaba aşteaptă liderii de la Bruxelle gestul de onoare şi din partea europarlamentarului nostru. N-au de la cine. Aşa e la noi. Poliţiştii prinşi cu motorină furată nu devin hoţi, ci sunt tot poliţişti. De ce un europarlamentar corupt nu mai poate fi europarlamentar? Ne ascundem după deget. Unde ne trezim, in Japonia? Numai acolo ministrul de externe işi dă demisia pentru că a acceptat o donaţie de 600 de dolari. Donaţie, nu şpagă. Oare cine ar mai ră-mane la conducerea ţării dacă ne-am purta ca japonezii?