Unirea Transilvaniei cu Patria Mamă a fost un ideal împlinit la 1 Decembrie 1918. În 1990, clasa politică a decis just că evenimentul măreţ de la Alba Iulia este demn de a fi declarat Zi Naţională a României. Dar doar atât a fost just din partea liderilor contemporani faţă de 1 Decembrie. Nu au promovat-o deloc pentru propagarea spiritului naţional în rândul maselor şi s-au rezumat la aniversări formale. Au fost ani în care au considerat că e suficient dacă ademenesc păturile sărace cu fasole şi cârnaţi. Aşa că în loc să-i facă onoare Zilei Naţionale, au “împopoţonat-o” cu cozi ale defavorizaţilor la meniul gratuit. A venit criza şi a luat şi fasolea de sub nasul celor care ieşeau de 1 Decembrie să mănânce gratis. Aşa cum spuneam, nu-i nici o pierdere pentru ţinuta Zilei Naţionale. Dar tot nu şi-a luat nimeni seama că Ziua Naţională merită promovată mai mult, că semnificaţia ei trebuie sădită în public, că stima de sine a românului trebuie să se rezeme pe ceva. Parada sumară de câteva minute seamănă şi ea cu o mare sărăcie spirituală vis a vis de sentimentul naţional. Mai marii judeţului se conformează să dea un “bună ziua” din obligaţie şi pleacă în treaba lor. Mă duc din convingere de fiecare dată la manifestări, nu ca să le văd, ci pentru că vreau pur şi simplu să sărbătoresc evenimentul. Şi de fiecare dată plec cu senzaţia că nimănui nu-i pasă. Îmi simt părăsit sentimentul naţional.

Post Views: 62