Fotografie din iulie
PLECAT IN CANADA DE TEAMA COLECTIVIZARII
Stefan Breje este un barbat care duce 70 de veri in carca. 71 cu vara asta De origine din satul Mal, comuna Sag, a plecat de vreo cinci decenii in Canada. Aproape in fiecare an vine acasa, acolo unde si-a petrecut copilaria. L-am intalnit recent, intr-o amiaza de Cuptor, la marginea satului, la doi pasi de Curmatura. Omul nu mai are casa, ci doar locul unde a vazut lumina zilei. A plecat atunci cand se zvonea ca va ajunge colectivizarea si pe la Mal. Acum mai are in preajma lui oamenii batrani, muntii, dealurile, fantanile si amintirile. Nu-mi vorbeste de dor, ci doar de multele lipsuri care i-au bantuit copilaria. Dorul il pastreaza in suflet si il poarta cu el peste tot in lumea larga.
RASCOALA AMINTIRILOR
Nu se desparte de dor nici in somn. Pentru ca l-a ajutat sa strabata lumea sa nu-si piarda identitatea si dragostea de locurile natale. ^Uite, Viorele, pe aici ma dadeam cu sania pana nu-mi mai simteam picioarele si-mi inghetau obielele de lana in opinci^. Facem cativa pasi si mai aud: ^Mai incolo era Fantana mica, iar mai jos Fantana mare, cu apa buna pentru fabricarea palincii de malai^. Trecem pe langa case si gradini. Nimic nu mai este ca altadata. Stefan Breje imi arata totul, zambind trist. ^Acum vad ca au cimentat fantanile. „nainte era totul din lemn^.
MIROASE A GRAU DAT IN PARGA
In fata unei case, cu tencuiala minerala de culoare portocalie sta o femeie batrana. Este Nastasia Hapi. Are 90 de ani si este cel mai batran suflet din tot satul. ^Stefane era sa nu te mai cunosc, zice femeia, dupa ce barbatul din Canada o saluta cu dragoste. Haide in casa ca nu te-am vazut de multa vreme^. Dar omul prefera sa vorbeasca din fata casei, din varful dealului. Simte nevoia sa vada toata valea si sa-l patrunda sulitele soarelui de la amiaza. „ntreaba de unul, de altul. Multi dintre cei amintiti sunt in lumea umbrelor. Candva plecam. Soarele se pravaleste peste roadele pomilor. Miroase a grau dat in parga si a dor. Nu-ti spune nimeni, dar toate se simt ca o bucurie pe care stiu sa o traiasca doar cei care nu si-au pierdut sufletul si radacinile.
