Fondurile europene ne scapă printre degete
Din 2007 șI până în 2014 n-am reușit să cheltuim banii pe care, cu mai multă sau cu mai puțină generozitate, ni i-au oferit cei de la Bruxelles. Investițiile întârziate din perioada 2007 – 2014 care n-au fost terminate până la 1 august 2016 vor fi suportate din bugetul local. Așa ne pedepsește Comisia Europeană pentru lene și nepricepere. Programele de finanțare pentru 2014 – 2020 au întârziat doi ani, iar platforma de licitație încă nu este funcțională. Se lucrează și acum la ea. Cu toată experiența sa de comisar european, Dacian Cioloș nu reușește să aducă sistemul de gestionare a fondurilor europene pe făgașul normal. Atragerea de fonduri comunitare presupune pregătiri de cel puțin doi ani. Se pornește de la stategia de dezvoltare, se întocmesc studii de fezabilitate, se ajunge la proiecte, licitații, diriginți de șantier, executarea și recepția lucrării. La autostrăzi se pare că situația e cea mai rea. Firmele de construcții stop_coloana nu vor să lucreze cu bani europeni – șpaga pe care trebuie să o dea e prea mare. Preferă să abordeze proiecte mici, pe bani locali, unde licitația la preț de dumping poate fi suplimentată. Prețul unui kilometru de autostradă în România ajunge la 28 de milioane de euro, iar în alte țări nu trece de 7 milioane de euro. Submăsurile pentru investițiile de infrastructură mare ar fi posibil să fie deblocate în toamnă. Dar oare suntem noi în stare să apăsăm accelerația pentru dinamizarea investițiilor cu fonduri europene? Sau e nevoie ca Guvernul să impună reguli dure și chiar pedepse pentru cei care lasă să le scape printre degete banii europeni?
