Iesirea presedintelui Basescu din barlogul de la Cotroceni in fata natiunii, dupa 13 zile de proteste, a fost un fel de apa sfintita. Adica nici n-a stricat, nici nu a tocmit. In cuvantarea sa de aseara nu a spus nimic concret despre cei ce ies in strada, despre doleantele lor, despre mizeria in care se tarasc, despre foamea pe care o indura. In schimb , a acuzat solidarizarile on-line, iesirile in pietele marilor urbe si chiar continutul unor sloganuri care ii sifonau imaginea. Ce ai facut domnule presedinte de 13 zile, de cand alegatorii domniei tale, te-au renegat si te-au hulit, de cand isi cer dreptul la libertate si democratie? Te-ai ascuns ca un soricel printre maldarele de coceni! Si cand ai iesit, ai batut apa in piua. Ai batut campii cu o seninatate mai abitir ca azurul. Numai ca lumea are nevoie de stabilitate politica. Si aceasta lume nu te mai vrea. Chiar daca te-ai pocait si ti-ai pus cenusa in cap in privinta iesirii pe un post de televiziune impotriva lui Arafat, n-ai indulcit cu nimic existenta milioanelor de alegatori care ti-au incredintat votul. Ei nu te mai cred. Nu te mai cred pentru ca orgoliul si aroganta domniei tale nu pot fi potolite. Chipul umilit de aseara a fost inca o smecherie. Sa treaca vremea, sa taca „prostii” si mai discutam pe urma, a fost ideea care ti-a bantuit gandurile. Numai ca „nu mor caii cand vor cainii/ Nici cainii cand vor stapanii”. Dupa ce ne-ati plimbat prin Constitutie, dupa ce ati acuzat Parlamentul pentru inconsecventa, dupa ce ati recunoscut ca si protestatarii au un dram de dreptate, le-ati lasat pe toate balta raspunzand reporterilor ca veti raspunde la intrebarile lor atunci cand va fi momentul. Daca veti mai apuca, ca oamenii nu s-au saturat neaparat de Basescu, ci de toti care si-au pus fiica europarlamentar si care tin in functie ministrii ca Elena Udrea, care conduc partidul de guvernamant desi nu au voie, care dau semne ca vor sa dicteze tot.