N-au trecut decat vreo cateva zile de cand presedintele Traian Basescu a declarat raspicat ca premierul Emil Boc a fost, ii este si va fi in continuare un partener „in ceea ce este de facut”. Seful statului n-a avut nicio clipa intelepciunea sa inteleaga ca cel mai bun lucru ce le-a ramas amandurora de facut ar fi sa se ia de mana si sa plece, renuntand la „reforma profunda” fara ca cineva sa mai creada o iota in ea. Numai ca seful statului este invatat sa cada intotdeauna in picioare. Asa ca, l-a dat drept jertfa pe altarul nesabuintei pe seful guvernului. Protestele de strada invocate chiar de Emil Boc la depunerea mandatului, adica demisia, nu au fost decat fundalul actiunii programate de Traian Basescu pentru a iesi basma curata. Zice o vorba din popor ca schimbarea stapanului, in cazul de fata a lui Boc, este bucuria prostului. Numai ca „stapanul” guvernului de vreo doi ani incoace n-a fost nici pe departe Boc. Si nici chiar Basescu, cu toate ca nu se misca un pai din guvern fara stirea lui, iar poruncile venite de la Cotroceni erau litera de evanghelie pentru tot executivul. Cel care dicteaza in Romania este reprezentantul Fondului Monetar International, Jeffrey Franks. Numai ca, pe mormonul de peste Ocean nu-l prea intereseaza cine conduce tara asta. In ciuda demisiei premierului Boc, Franks se asteapta ca acordul de tip stand-by pe care Romania il are in prezent cu FMI sa continue. Nu se da batut cu una, cu doua. Fara aceasta pacoste, pe care Traian Basescu ne-a bagat-o pe gat, puteam trai mult si bine. Acum nu scapam de FMI cu al sau Franks, cum nu scapam de vremea rea. El este complice la bugetul saracacios, la taieri de salarii si disponibilizari. El taie si spanzura in Romania. Asa ca sa nu ne imbatam cu apa chioara. Indiferent ce premier vom avea, ce guvern va fi la putere, tot Jeffrey Franks va dicta in Romania.