Pilda ne vorbeste despre un tata, ca atatia altii, cu oarecare dare de mana, care avea doi fii. Intr-o buna zi, fiul cel mic, se pare mai rasfatat, mai imbuibat, mai ferit de poverile si grijile casei, cere tatalui sau sa-i dea partea lui de avere. Respectandu-i libertatea -tatal ii da partea, pe care tanarul o transforma in bani si apoi pleaca intr-o tara indepartata, unde in tovarasia unor tineri si tinere de teapa lui, se deda unei vieti destrabalate si-si risipeste avutia. Cand i se termina banii, il parasesc si prietenii de petreceri, iar el ajunge la un localnic, angajat sa-i pazesca turma de porci, unde nu primea nici roscovele ce le primeau porcii. Flamand, gol, murdar, ars de soare, dispretuit, tanarul se vede ajuns intr-o stare de plans si de disperare, care il trezeste la realitate; il face sa-si depene firul vietii, sa-si vada goliciunea; sa-si amintesaca de casa parintesca, de dragostea parintilor, de povetele bune pe care ei i le dadeau si pe care el le-a nesocotit. In acesta framantare fiind, o samanta de nadejde incolteste in sufletul sau, o lumina necunoscuta pana atunci ii inunda faptura si o profunda transformare se petrece in inima sa. Acesta reprezinta momentul culminant al pildei, exprimat prin cuvintele ,,venindu-si intru sine”. Doborat de mizerie, dar si patruns de o profunda parere de rau pentru toate relele pe care le-a facut, tanarul, venindu-si deci in fire, ia hotararea cea mare, si ferm in hotararea sa se ridica, paraseste turma de porci si porneste smerit dar cu incredere spre casa parinteasca. Tatal, bucurandu-se ca-si revede fiul, uita rusinea si durerea pe care acestea i le-a pricinuit si, incredintat ca feciorul sau s-a lecuit, il repune in drepturile lui de fiu.
Fii rataciti si risipitori, au fost pe vremea Mintuitorului, au fost si dupa aceea si, din nefericire, sunt si astazi. Multi tineri au uitat cu totul de casa parinteasca in care au vazut lumina zilei, de care ar trebui sa-i lege atatea amintiri duioase si in care le mai traiesc parinti, carora nu le-au calcat pragul de ani de zile. si trebuie sa intervina legea spre a le aminti acestor fii rataciti ca au datoria morala de a-si ajuta parintii batrani si bolnavi, sa duca si ei o viata omeneasca. Exista multi tineri care, nemultumiti cu atmosfera vietii din familie, considera sfaturile parintilor absurde si randuielile traditionale din casa de nesuportat, isi irosesc o buna parte a timpului in petreceri si fapte degradante, risipind banii parintilor, visand tari indepartate ca si tanarul din evanghelie. Mai exista din nefericire si atatia parinti rataciti si risipitori. Citim sau auzim uneori, apeluri disperate si emotionante catre autoritati si oameni de bine, ale unor sotii si ale unor copii parasiti de sotul, respectiv tatal, ajuns in cine stie ce colt de tara sau lume, in compania unora de acelasi profil moral, fugind de raspunderea ce o au fata de cei carora le-a dat viata. Auzim de asemenea de femei tinere care isi parasesc sotii si copiii sau care incredinteaza viata si cresterea propriilor copii unor asezaminte umanitare, uitand de indatoririle de mama. Sa nu uitam nici categoria celor ce -numindu-se crestini, deci purtatori ai numelui lui Hristos, nu intra in Casa Tatalui Ceresc, decat doar la unele momente deosebite(botez, cununii).
Din astfel de considerente, Biserica ne pune azi in fata aceasta cutremuratoare pilda, cu nadejdea ca ea va oferi pentru toti un prilej de meditare si ne va calauzi sa urmam pe fiul risipitor pe drumul intoarcerii la casa parintesca.

Post Views: 69