Fiii Satului Peceiu cheamă poporul la sărbătoarea satului

Cu ocazia împlinirii a 800 de ani de atestare documentară, Asociaţia Fiii Satului Peceiu va organiza vineri o serbare pentru toţi cei care locuiesc sau au rădăcini în Peceiu. Asociaţia face astfel un apel public la toţi cetăţenii născuţi în localitate şi sunt răspândiţi prin ţară şi prin străinătate să se întoarcă în satul lor natal pentru a celebra 800 de ani de atestare documentară.  
 Asociaţia “Fiii Satului – Peceiu”, în colaborare cu Centrul de Cultură şi Artă al judeţului Sălaj şi cu Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, anunţă lansarea a trei cărţi dedicate momentului aniversar. Cea mai importană este “Peceiu (1214 – 2014) – Schiţă monografică”, care este inclusă în colecţia Monografii. Tot în colecţia Monografii au apărut şi celelalte două cărţi, “Dor de Peceiu” – scrisă de Sofia But, şi “Povestea unui sat sălăjean, între document şi oralitate: Peceiu”. Vor fi lansate vineri cu începere de la ora 16.30, în prezenţa unui număr mare de personalităţi locale.

Peceiu – 800 de ani de atestare documentară

Slujbă religioasă, program artistic şi artificii pregătite de Asociaţia Fiii Satului – Peceiu

Primele manifestări care vor da startul sărbătorii la Peceiu vor debuta astăzi, de la ora 16.00, când se va organiza un concurs de şah, urmând ca mâine, dis de dimineaţă, să înceapă un campionat de fotbal ce se va desfăşura pe terenul sintetic Saky. Vineri, 15 august, va fi ziua când Peceiu va împlini 800 de ani de la atestarea documentară. Gazdele pregătesc un program intens. De la ora 9.00, la Biserica Ortodoxă ce poartă hramul Sfinţiilor Mihail şi Gavril se va oficia Taina Sfântului Maslu. Eroii satului nu sunt uitaţi. De la ora 13.00, la monumentul eroilor din curtea bisericii va avea loc o depunere de coroane. După ce vor fi lansate cele trei cărţi despre Peceiu, de la ora 16.00 va avea loc premierea câştigătorilor de la competiţiile sportive. O oră şi jumătate mai târziu, creatorul de modă pecean Crăciun Ciprian îşi va prezenta noua colecţie. O jumătate de oră, între orele 17.30 – 18.00, este alocată soliştilor şi dansatorilor locali, urmând ca de la ora 18.00 până la ora 20.00 Ansamblul “Meseşul” din Zalău să încânte publicul prezent în faţa scenei din curtea şcolii cu un program artistic de muzică şi dansuri tradiţionale. Seara se va încinge o horă în compania Ansamblului “Auşana” din Oradea, care va urca pe scenă de la ora 20.00, susţinând un moment artistic de aproape două ore. Alexandra Chira şi formaţia vor încheia recitatul folcloric de la ora 22.00. Seara se va încheia cu foc de artificii şi discotecă în aer liber. Pentru aceste manifestări. Asociaţia “Fiii Satului Peceiu” le mulţumeşte tuturor celor care au depus un efort pentru ca evenimentul să aibă loc. Asociaţia mulţumeşte sponsorilor, Primăriei, dar şi Consiliului Local Bănişor.

Cum ajungem la Peceiu

Localitatea Peceiu este aşezată pe un deal străbătut de Valea Banului. Acesta se învecinează la nord cu satul Crasna, la sud cu satul Bănişor, la est cu Horoatu Crasnei şi la vest este mărginit de către satul Marin. Din Zalău, accesul se face uşor pe drumuriile judeţene 191 C şi 191 E, care leagă Zalăul de comuna Crasna, respectiv de satul Peceiu. Din centrul de comună, Bănişor, se poate ajunge parcurgând drumul judeţean 191 E.

Cinci case au dat numele satului

Satul Peceiu este atestat documentar pentru prima dată în anul 1214. Numele se mai schimbă de 11 ori. Din 1930 dăinuie actuala denumire a localităţii de Peceiu. Monografia spune că denumirea localităţii provine din limba rusă şi înseamnă cinci case. Istoria spune că un nobil originar din Crasna a încercat să populeze moşia cu iobagi. Astfel, au fost aduse în Peceiu cinci familii pe care le-a aşezat în cele cinci colţuri ale moşiei. Până în secolul al XV-lea, moşia a avut zeci de stăpânitori. Odată cu sutele de invazii tătare, nobilimea maghiară a ridicat o cetate de apărare la Valcău în cadrul căreia era cuprinsă ca zonă de stăpânire şi localitatea Peceiu. Din porunca regelui Ungariei, în anul 1457 satul Peceiu ajunge sub comanda principelui Stefan al III-lea Bathory, însă trei ani mai târziu, din porunca regelui Ferdinand, satul este cedat ca moştenire lui Bonczhidai Losoncz Banfi Istvan. Iobăgia peceenilor a dispărut odată cu anul 1848, cunoscut în istorie ca “Primăvara Popoarelor”.

Viaţa religioasă în Peceiu

În anul 1599, după ce Mihai Viteazu a înfiinţat Mitropolia Română din Alba Iulia, biserica din Peceiu a fost afiliată acesteia. La 7 octombrie 1700, la Alba Iulia a fost decretată unirea românilor ardeleni cu biserica Romei. La acest important eveniment au participat şi trei protopopi din Sălaj: Simion din Sărăuad, cu 10 preoţi; Andrei din Şimleu, cu 24 preoţi, şi Simion din Băseşti, cu 40 de preoţi. stop_coloana
Aparţinând la vremea respectivă de zona Şimleului, istoricul dr. Marin Pop presupune că printre cei 24 de preoţi cu care a participat protopopul Andrei la evenimentul de la Alba Iulia se găsea şi un preot din Peceiu. La anul 1808, parohia Peceiu aparţinea districtului protopopesc Crasna, al cărui protopop era, la anul 1814, Petru Bohaciu, preot în Hurez.
În anul 1810 ia fiinţă Vicariatul Silvaniei, care va coordona nu numai viaţa religioasă din Sălajul istoric, ci şi învăţământul, cultura şi chiar economia, luptând pentru păstrarea limbii şi culturii româneşti. De Vicariatul Silvaniei va aparţine şi parohia Peceiu. La anul 1835, teritoriul Sălajului era împărţit în 11 protopopiate. Parohia Peceiu aparţinea de protopopiatul Crasnei. În anul 1853 se înfiinţează Episcopia Greco-Catolică de Gherla, cu 540 de parohii aflate până atunci în dieceza Făgăraşului. Parohia Peceiu va face parte din Dieceza de Gherla până la anul 1930, când va fi trecută la Dieceza de Oradea. În perioada interbelică mai exista, încă, o Evanghelie din 1723 în Biserica din Peceiu. În prezent, în Peceiu există trei culte religioase recunoscute: ortodocşi, greco-catolici şi baptişti. Mai există câţiva adepţi ai cultului adventist de ziua a şaptea, care îşi spun “milinişti”. Biserica satului poartă hramul Sfinţii Arhangeli Mihail şi Gavril şi este pilonul central al comunităţii religioase.

Sute de oameni mobilizaţi pe front şi evrei deportaţi în timpul războaielor mondiale

Primul Război Mondial a însemnat pentru satul Peceiu mobiliza-rea a 151 de locuitori, dintre care 29 nu s-au mai întors acasă, murind pe front. Doar 119 peceeni s-au reîntors în viaţă la familiile lor după prima mare conflagraţie mondială. Anii 1918 – 1919 aduc răscoale pe tot teritoriul judeţului Sălaj împotriva autorităţiilor ma-ghiare. În context cu ceea ce se întâmpla pe plan judeţean, şi la Peceiu s-au înfiinţat Gărzi Locale Naţionale şi Consilii Locale Naţionale care au militat activ pentru scăparea de sub jugul unguresc şi alipirea la Patria Mamă. Izbucnirea celei de a doua conflagraţii mondiale şi, în special, Dictatul de la Viena, au rămas impregnate în memoria colectivă a locuitorilor din Peceiu. Martor ocular, Tuns Veronica, născută la un an după Marea Unire din 1918, îşi aduce aminte de starea de spirit a populaţiei din Peceiu, în special a tinerilor, care spuneau că vor merge în luptă alături de armata română şi nu îşi doreau unirea cu Ungaria. Din do-cumentele studiate reiese faptul că şi la Peceiu au avut loc abuzuri ale armatei hortyste, dar nu de aceeaşi intensitate ca masacrele de la Ip şi Treznea. În contextul în care evreii erau deportaţi, la fel s-a întâmplat şi cu cei de la Peceiu. Cei nouă evrei care figurau în do-cumentele oficiale au fost duşi de jandarmii unguri din sat. La sfârşitul celei de-a doua conflagraţii mondiale, peste satul Peceiul s-a abătut o nouă prigoană, cea a armatei “eliberatoare” sovietice, al cărei comportament barbar a rămas în mentalul colectiv al tuturor românilor pe unde aceştia au trecut. Soldaţii ruşi aveau cu ei prizonieri slovaci. Într-o zi l-au împuşcat pe unul, episod la care a asistat şi Ioan Ardelean, pe atunci copil din satul Peceiu.

Epidemii, dezastre şi legende

În anul 1863, pe data de 13 decembrie, s-a întâmplat o mare nenorocire în Peceiu. Casa parohială, cu toate edificiile aparţinătoare, au ars într-un incendiu. A ars şi întreaga arhivă a parohiei, matricolele (registrele) cu botezaţi, cununaţi şi decedaţi, existând doar de la această dată. Cel care se presupune că a provocat incendiul era un cetăţean din Peceiu, pe nume But Toader, zis Totoiu, care avea mânie pe preotul de la acea vreme, Teodor Forţiş, pentru o jumătate de vică de porumb. În anul 1873, în lunile august şi septembrie, localitatea Peceiu a fost bântuită de holeră. Epidemia a răpus cinci persoane.
În 1874, în ziua de 22 mai, se spune că Iepure Mihaiu al lui Cociş venea de la Zalău, unde a vândut doi boi. Pe drum a fost jefuit şi ucis cu bestialitate, tăindu-i-se capul cu securea. Făptaşul nu a fost găsit până în momentul când a decedat cumnatul celui ucis, pe nume Popuţa Costan, originar din Hurez. Pe patul de moarte, având mustrări de conştiinţă, i-a spus fiului său, Nicolae, că el şi-a ucis cumnatul, după care a fugit la Oradea, unde a numărat banii din punga pe care a luat-o de la cumnatul său, Mihai, după ce l-a ucis. În delirul morţii, i-a spus fiului său să aducă “toporul de-afară, ca să şteargă de pe el sângele ce s-a pus când l-a omorât pe şogorul său Mihaiu”.