Ați auzit multe din cele ce s-au spus de-a lungul timpului despre Anda Ciobanu.

Adesea avea mari îndoieli că este un profesionist bun, un partener bun, un părinte bun, un om bun. S-a luptat să depășească stereotipuri, să tacă pentru ca lumea să nu știe prin ce trece acasă. Unii i-au spus să tacă pentru că trebuie să se arate puternică. Că oamenii puternici nu suferă. A ales întotdeauna să arate lumii lucruri pozitive, bucățile de viață fericite. Să își ascundă neputințele și suferințele.

”E rușine, e greu, e nedemn, e urât, o să te arate cu degetul, o să te vorbească pe la spate!” – total greșit. Pentru că tristețea și boala care te locuiește prea mult timp, atunci când ai obloanele sufletului trase peste el, se va transforma în furie, sau și mai rău în depresie. Ba poate să ucidă. Știu că sună dur, dar cancerul e o boală nemiloasă și parșivă. Anda se luptă cu el cu zâmbetul pe buze. Aparent.

Numai ea știe ce-i în adâncul sufletului ei de ani, dar mai ales de luni de zile. Numai ea știe durerile și stările groaznice prin care a trecut și trece după pumnii de medicamente și ședințele de chimioterapie. Și, totuși, a zâmbit lumii în tot acest timp.

Am insistat de câteva luni ca ea să spună adevărul pentru că, deși dureros, el vindecă întotdeauna. Și să ceară ajutor. Pentru că indiferent cât de puternic ești, oricât îți dorești sau oricât de bun constructor ai fi, nu poți construi castele peste mlaștini adânci.

E drept că oamenii, de regulă, te cunosc mai bine atunci când nu poți, când nu știi sau când îți este greu. Însă, atunci când viața depinde de sume de bani care îți depășesc limitele tale și ale familiei, e nevoie să îți asumi și acest risc. De a fi cunoscut și în acest mod.

Ați fi crezut vreodată că Anda suferă de ceva? Nu. De asta a fost un șoc pentru mulți, chiar și pentru doamnele și domnișoarele cărora le-a oferit servicii de înfrumusețare în ultimele luni.

O cunosc pe Anda de cel puțin opt ani. Îmi e Prietenă (am scris intenționat cu P). Mi-a fost alături în toate momentele marcante și importante ale vieții mele și mi-a insuflat întotdeauna optimismul, ambiția, determinarea de a depăși condiții și stări. Am împărțit bucurii și tristeți.

Îi cunosc copiii de mici și o cunosc pe ea. Chiar foarte bine. A schimbat în bine multe vieți și a fost implicată în foarte multe acțiuni umanitare pe care nu le-a mediatizat. A fost de părere că binele se poate face și în tăcere… Îi cunosc familia și le mulțumesc pentru toate darurile pe care le-au oferit din suflet multor necăjiți de-a lungul anilor. Sunt oameni care întodeauna au împărțit cu cei din jur. Atât cât aveau și cât puteau. Oameni calzi și credincioși care au sperat până în ultima clipă că vor reuși singuri să-i asigure Andei banii necesari tratamentelor și operațiilor.

Însă timpul e scurt și boala nemiloasă – două tumori anaplazice la gât și la ovar, la care se adaugă un diabet zaharat depistat recent. Anda are nevoie de un șir de intervenții chirurgicale – la ovar, la colul uterin, la gât, la stomac. Ședințele de chimioterapie au costat mult (8.000 de lei/ ședință), iar tratamentele medicamentoase sunt cheltuieli imperios necesare  pentru a putea fi operate tumorile anaplazice. Intervețiile chirurgicale ajung la aproape 50 de mii de euro, bani care pot face diferența între viață și moarte.

   ”Un om trebuie ajutat cât trăiește, că după ce moare nu are rost” – sunt vorbele unei prietene care au convins-o pe Anda să accepte ajutor din lumea largă.

Și mă bucur că Anda a luat această decizie.

Eu vă recunosc faptul că scriu aceste rânduri plângând. Și nu mi-e rușine de asta. Mă doare suferința Andei și am încercat să-i fiu alături, atât cât am putut și rămân aici, lângă ea și lângă familia ei. Inclusiv aceste rânduri sper să conteze pentru voi, să vă convingă să donați din puținul vostru.

Îi mulțumesc Andei pentru încredere și Prietenie și îmi doresc din suflet ca banii de care are nevoie pentru operații să se adune. Și îmi mai doresc să se vindece.  Urmează luni grele pentru ea. Și pentru copiii și familia ei.  Au nevoie să le fim alături!

Sunt mamă și copil, la rându-mi. Sunt și eu un om într-o călătorie prin viață. Îmi doresc de la Dumnezeu ca în călătoria asta să mă pot bucura de sărutarea, de îmbrățișarea, de zâmbetele copilului meu. La fel își dorește și Anda. Să-i crească pe Daria și pe Andrei, să se bucure de timpul prețios pe care-l au, să-și zâmbească unii altora și să călătorească împreună prin viața asta.

Și cred că fiecare om din lume își dorește la fel ca mine, ca Anda, ca părinții noștri.

Iar voi, toți cei care citiți aceste rânduri, donați puțin din ce aveți pentru ea. Vă va răsplăti, sunt absolut convinsă. Anda are nevoie de noi, de fiecare, acum! Altădată poate fi prea târziu…  Copiii ei, Daria, de 8 ani, și Andrei, de 5 ani, au nevoie de ea să-i crească și să-i îndrume în călătoria lor.

Conturile în care puteți dona sunt pe numele Anda Maria Ciobanu

RO70BREL0005501088820100 – în lei

LT573250014975253445 – în euro

Firmele care doresc să redirecționeze din impozitul pe profit sau să facă donații o pot contacta pe Anda. Totodată, vor fi amplasate urne pentru donații la câteva saloane de înfrumusețare și magazine, locații pe care vi le vom aduce la cunoștință.

Anda și familia ei vă mulțumesc tuturor!

Post Views: 237