Fermierii salajeni incheie un an agricol cu productie buna, din care se aleg cu paguba

Suntem la mijlocul ultimei luni din toamna. Truditorii gliei au cam terminat cu lucrarile din camp. Doar acolo unde vreme nu a tinut cu ei mai e de adunat ultima recolta din lanuri sau de insamantat ultimele suprafete cu grau. Anul agricol care se incheie a fost un an mediu spre bun, afirma Valentin Duca, directorul Directiei Agricole Salaj. Dar tot el vine cu completari cum ca este un an bun pentru productia agricola, insa nu acelasi lucru se poate spune despre valorificarea produselor. Sunt preturi de batjocura.
Am luat legatura cu cativa fermieri salajeni pentru a afla ce multumiri sau nemultumiri le-a adus anul agricol 2016. Cei mai multi dintre fermieri simt ca sunt mai usori, cu buzunarele goale. Putini se incumeta sa se gandeasca la investitii. Despre profit nici nu se vorbeste la un anumit nivel, ci doar despre supravietuirea de la un an la altul. Este cazul micilor agricultori. Dar nici cei de marime medie nu o duc grozav. Fratii Ioan sI Valentin Buda din Chendrea au arendat apropape 200 de hectare in lunca Somesului, in hotarele satelor Lozna si Clit. Productia de grau a fost buna, in jur de 3.500 de kilograme la hectar, dar ce folos daca au trebuit sa vanda recolta din capatul tarlalei pentru ca spatii de depozitare nu exista. Si au vandut cu 68 de bani kilogramul de grau. Asta in contextul in care graul de samanta l-au cumparat cu 600 de lei sacul. Ar vrea sa faca ceva investitii intr-un depozit de cereale, dar deocamdata…
La Sarmasag, Iuliu Katona spune ca a fost un an agricol mediu spre bun, daca vorbim de cereale, plante tehnice, porumb, soia. In schimb, a fost cel mai dificil privind preturile de vanzare, revine fermierul, comercializarea a mers foarte prost. Degeaba vorbim daca nu luam masurile corecte pe care le ia UE. Diferenta dintre noi si celelalte state europene este subventia care, pe cultura sau pe unitate de masura, e aproape de doua ori mai mica decat media din celelalte tari. Mi-e frica sa nu se scumpeasca inputurile, stop_coloana pentru ca aici e anomalia: inputurile se scumpesc, preturile se duc in jos.
Tulkos Erno din Camar, un fermier care practica agricultura pe 60 de hectare, nu-si ascunde nici el numultumirea cand vine vorba despre preturi. „La grau si la porumb sunt cele din 2000. Ar trebui sa se dea un pret de referinta in fiecare an. Petrolul s-a ieftinit, iar noua ne dau ingrasaminte tot mai scumpe. Despre samanta ce sa mai spun. Vin pe la noi cu samanta hibrida de porumb si spun ca-i la oferta, cu 700 de lei sacul. Eu vand porumbul cu 40 de bani kilogramul. Am refuzat orice oferta. Baietii imi aduc din Ungaria acelasi hibrid si garantat”, se destainuie Tulkos.
Aceeasi idee este impartasita si de Grigore Mastan din Simleu Silvaniei. „Inputurile, atat samanta cat si erbicidele, pesticidele sunt in Serbia cu 50 la suta mai ieftine decat la noi, iar in Ungaria media e cam 27 la suta. Eu de trei ani de zile cumpar samanta de porumb de la unguri. Am luat si din tara de la o firma conscarata si in loc de porumb timpuriu mi-a iesit din grupa 400 FAO. Sunt panglicari, isi bat joc de fermierul roman. Normal ar trebui sa dea garantie, de soi de hibrid, sa justifice pretul, ceea ce ei nu fac”, zice indignat fermierul simleuan.
Fermierii sunt convinsi ca in acest an profitul multor producatori agricoli in mod cert va fi mai mic, chiar cu 20 la suta. Explicatia: majoritatea agricultorilor nu au mai avut posibilitatea sa mai faca tehnologia asa cum si-au dorit-o din cauza intarzierii platilor la subventii. Si nu numai atat; intarzierea platilor la subventii i-au bagat pe unii fermieri in faliment.